Castelul Cochem: în vizită pe valea Moselei

Aflat pe valea Moselei la 50 km de Koblenz, Cochem este un oraș minunat care merită văzut nu numai pentru castelul care străjuiește valea, ci și pentru străduțele sale înguste și pitorești, mărginite de case cu structură din lemn care te introduc într-o atmosferă medievală. Cochem poate fi considerat bijuteria Moselei, fiind un oraș idilic, bine-cunoscut în întreaga lume, de unde și numărul mare de turiști care îl iau cu asalt în timpul verii.

În Cochem am ajuns mai după-amiază, în jurul orei 16:00, după ce, în prealabil, trecusem pe la castelele Stolzenfels și Thurant, și l-am străbătut rapid cu mașina în speranța găsirii unui loc de parcare pe lângă promenada Moselei. No chance! Cum pe lângă promenadă nu am găsit nici un loc de parcare, iar în orașul vechi este interzisă circulația mașinilor, am lăsat mașina într-o parcare supraetajată foarte aproape de orașul vechi, la 5 minute de mers pe jos. Vă recomandăm să parcați acolo în cazul în care ajungeți în zonă. Este vorba de parcarea de pe Endertstraße 20. O oră costă 80 de cenți.

În pas grăbit spre castelul Cochem

Cum deja se făcuse târziu și porțile castelului se închideau la ora 17:00, am pornit în pas grăbit spre castelul care domină peisajul de pe o colină înaltă de 150 de metri. Am străbătut centrul vechi al orașului fără să mă uit în stânga sau în dreapta și iata-mă luându-mă la întrecere cu alți turiști pe drumul care urcă la castel, Schlosstraße. Drumul e anevoios, căci e în pantă și soarele de după-amiază ardea tare, dar nu mă las nici eu, deși abia îmi mai simt picioarele după ce astăzi mai urcasem pe jos la două castele: Stolzenfels și Thurant. Când ajung aproape sus mă întâlnesc cu un microbuz care cobora. Na, bravo! Mă mai chinuiam eu atâta dacă știam de microbuz? Pentru cei mai „slabi” de picioare recomand folosirea microbuzului. O călătorie costă 2,50 euro, iar dus-întors 4 euro. Informații despre orar și traseu găsiți aici.

Ajung la poarta castelului în timp record și mă îndrept spre casă. Am noroc. Prind ultimul tur al castelului și plătesc fără să stau pe gânduri cei 6 euro, prețul biletului de intrare. Informații despre orele de vizită, prețuri etc găsiți pe site-ul oficial al castelului. Turul castelului se face cu ghid și durează cam 40 de minute. Vestea bună e că fotografiatul în interior este permis. De asemenea există și un tur în limba engleză. Dacă nu vreți să vedeți interiorul castelului, pentru jumătate din preț vă puteți plimba prin curtea interioară.

Scurt istoric

Castelul Cochem ar fi fost înființat în jurul anului 1000 de contele palatin Ezzo al Lotharingiei. Nu există însă dovezi scrise ale acestui fapt. Cert este că prima atestare documentară datează din anul 1130. În acest an se pomenește despre existența unui castel vamal care proteja stația vamală de pe Mosela. În acele vremuri râul era o importantă rută comercială care lega Germania de Franța.

Un secol mai târziu, castelul Cochem devine castel imperial (Reichsburg), fiind cucerit de regele Rudolf de Habsburg. Castelul Cochem nu rămâne multă vreme în posesia regală. După 12 ani de la cucerirea sa, acesta este ipotecat de către regele Adolf de Nassau pentru a finanța încoronarea regală. Astfel ajunge castelul în stăpânirea arhiepiscopului Trierului.

În secolul al 17-lea, trupele franceze ale Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea, cuceresc și distrug castelul Cochem. Ruinele acestuia rămân abandonate până în anul 1868, când este cumpărat de comerciantul berlinez Louis Fréderic Jacques Ravené, un refugiat hughenot francez. Acesta va reconstrui castelul Cochem după gusturile sale.

Castelul Cochem la interior

Dar de ajuns cu atâta istorie. La interior castelul Cochem se prezintă destul de rustic. Ghidul ne prezintă câteva camere cu mobilier de epocă, veselă veche, tapiserii, tablouri și un șemineu decorat cu celebra ceramică albastră de Deft. Cele mai interesante încăperi mi s-au părut Sala de mese (Speisesaal) unde se află și cea mai valoroasă piesă de mobilier din castel – un bufet mare cu ceramică de Deft- și Sala Cavalerilor (Rittersaal) – de altfel cea mai impresionantă încăpere din castel. Ultima încăpere prezentată este Sala Armelor (Waffenzimmer), în care atenția tuturor este atrasă de o armura uriașă de peste 2 metri – celelalte armuri din castel sunt mici, de altfel nici oamenii din vremea aia nu erau prea înalți.

Interior castelul Cochem
Sala Cavalerilor de la castelul Cochem
Castelul Cochem: Sala Armelor

Din Camera Armelor se poate ieși pe o terasă de unde se poate admira o priveliște frumoasă cu valea Moselei.

Castelul Cochem la exterior

În exterior, piesa de rezistența a castelului o reprezintă Turnul Octogonal (Achteckturm) care este și cea mai veche clădire a castelului. Pe partea nordică a acestuia se află un mozaic care îl reprezintă pe Sf. Cristofor. De la ghid aflăm că dacă vrem să avem noroc, la coborârea în oraș, trebuie să aruncăm o ultimă privire spre turn. Tot pentru noroc se afla, agățată de un tavan, o creatură mitică din lemn – o jumătate de om cu coadă de pește și coarne de cerb. Legenda spune că dacă atingi burta roșie a creaturii cu degetul arătător și cel mijlociu, închizi ochii și îți pui o dorință, aceasta se va îndeplini.

Castelul Cochem: Turnul Octogonal
Turnul Octogonal de la castelul Cochem
Castelul Cochem: turn
Castelul Cochem: curtea interioara
Castelul Cochem: curtea
Talisman pentru noroc

Am părăsit castelul Cochem și m-am îndreptat spre oraș, nu înainte de a mai zăbovi câteva minute în fața castelului, de unde se poate admira cea mai frumoasă priveliște cu orașul, podgoriile de viță-de-vie și Mosela. N-am uitat să arunc și o ultimă privire spre turn – am nevoie de noroc.

Valea Moselei: vedere de la castelul Cochem

O scurtă plimbare prin Cochem

Mai am la dispoziție vreo 2 ore, deci mai am ceva timp să mă pierd pe străduțele înguste ale orașului. Primul lucru care îți fură ochii este Marktplatz, o piață centrală, cu o frumoasă fântână arteziană – Martinsbrunnen – și câteva clădiri emblematice ale orașului – Primăria (Rathaus) cu un turn impozant în spate, care nu e altceva decât turnul bisericii Sf. Martin și alte câteva case cu structură de lemn.

Cochem: Marktplatz

Fac și o plimbare pe promenada Moselei. Aici sunt multe cafenele și restaurante pregătite să vă răsfețe cu diferite delicii culinare și cu un pahar de Riesling, că doar suntem pe valea Moselei unde Rieslingul e la el acasă. Alături de promenadă se află podul Skagerak, un loc foarte bun de admirat castelul Cochem de la distanță.

Promenada din Cochem
Castelul Cochem vazut de pe podul Skagerak

La capătul podului este de remarcat „Arborele genealogic“(Stammbaum) al orașului – un mozaic care prezintă principalele momente din istoria orașului. Piesa centrală este stema orașului, în jurul căreia sunt grupate ca ramurile unui copac principalele etape din istoria orașului.

Astfel se termina o zi minunată petrecută pe valea Moselei. Nu-mi rămâne de făcut decât să închei cu versurile poetului roman Ausonius:

„Să te cânt vreau eu, fericit râu…să fii slăvită până în cea mai îndepărtată țară, frumoasă Mosela.”

Share!

Distribuie articolul prietenilor tăi!

Dacă nu vreți să ratați viitoarele noastre articole,  abonați-vă la Newsletter-ul nostru...
...sau urmăriți-ne pe rețelele de socializare!

Lasă un comentariu