Aproape nici un alt castel nu reușește să surprindă atmosfera și farmecul unui castel de basm precum o face castelul Eltz, unul dintre cele mai frumoase castele din Germania. Așezat maiestuos pe o stâncă de 70 de metri în mijlocul codrilor, înconjurat din trei părți de apele râului Elzbach, castelul Eltz a supraviețuit războaielor și asediilor aproape neschimbat, devenind astăzi simbolul unei lumi a cavalerilor și castelanilor demult apuse.
O istorie a familiei care stăpânește de 34 de generații castelul Eltz
Numele castelului apare pentru prima oară menționat într-un act de donație al împăratului Frederic Barbarossa. În anul 1157, Rudolf de Eltz a semnat respectivul document de donație în calitate de martor .
Leul de Aur, Leul de Argint și Coarnele Bivolului
Un secol mai târziu castelul a fost împărțit între 3 frați. Aceștia au pus bazele celor trei ramuri ale familiei Eltz:
- Eltz-Kempenich numită și Eltz – Leul de Aur,
- Eltz-Rübenach numită și Eltz – Leul de Argint și
- Eltz-Rodendorf numită și Eltz – Coarnele Bivolului.
Interesant este că cele 3 ramuri ale familiei Eltz și-au primit numele de la soțiile celor trei frați. Acestea veneau de la castelele Kempenich, Rübenach și Rodendorf.
Trei frați, trei soții și, drept urmare, trei turnuri rezidențiale. Așa avea să crească castelul Eltz în înălțime. Fiecare ramură și-a modelat partea sa de castel după bunul plac. Rezultatul se vede astăzi în această arhitectură interesantă care reunește toate stilurile, de la romanic la barocul timpuriu, într-un ansamblu armonios. În total, au luat naștere 8 clădiri rezidențiale. Acestea sunt grupate în jurul unei curți centrale. În castel locuiau pe vremuri până la 100 de membri ai familiei împreună cu aproximativ același număr de servitori.
Politica abilă și diplomația inteligentă au salvat castelul Eltz de la distrugere
Singurul conflict în care a fost implicat castelul Eltz s-a desfășurat între anii 1331-1336. O alianță formată din baronii de Eltz și alți castelani din vecinătate s-a opus expansiunii Arhiepiscopului de Trier. După un asediu care a durat ani de zile, baronii de Eltz s-au predat și au jurat credință Arhiepiscopului de Trier, devenind vasalii acestuia. Deși fortificațiile castelului au fost demolate ca urmare a înfrângerii, castelul în sine a fost cruțat. Avea să supraviețuiască până astăzi datorită diplomației și politicii inteligente duse de familia de Eltz.
În secolele următoare, mulți membri din familia Eltz au ales cariera ecleziastică. Ca nobil în Evul Mediu nu aveai prea multe variante. Fie alegeai calea armelor, fie te dedicai Bisericii. Astfel, într-un interval de 400 de ani, doar în cadrul Arhiepiscopiei de Trier peste 70 de membri ai familiei Eltz au activat ca prelați și călugări. Dintre aceștia, cei mai proeminenți au fost Jakob de Eltz, ales în 1567 Arhiepiscop al Trier-ului, și Filip Carol de Eltz, Prinț – Elector de Mainz și cancelar al Sf. Imperiu Roman.
În timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului au fost distruse majoritatea castelelor din regiunea Rinului. Castelul Eltz avea să scape mulțumită lui Hans Anton de Eltz-Üttingen. Acesta era ofițer superior în cadrul armatei franceze și a reușit să șteargă castelul Eltz de pe lista castelelor care urmau să fie distruse.
Castelul Eltz se întoarce la un singur stăpân
După ce ramura Eltz-Rodendorf se stinge, partea acesteia din castel este moștenită de familia Eltz-Kempenich. Ceva mai târziu, contele Hugo Philipp a cumpărat și posesiunile baronilor de Eltz-Rübenach. Astfel, ramura Eltz-Kempenich avea să devină stăpâna întregului castel. Proprietarul actual al castelului, Dr. Karl de Eltz, este descendentul ramurii Kempenich și locuiește în Frankfurt. Castelul său este administrat, ca pe vremuri, de un castelan.
Aceasta a fost, pe scurt, istoria castelului care, din secolul al XII-lea, se află de 34 de generații în posesia aceleiași familii.
Cum ajungi la castelul Eltz?
- cu mașina – deoarece castelul se află în mijlocul pădurii, departe de orice urmă de civilizație modernă, cea mai simplă variantă de a ajunge la castel este cu mașina. Dinspre Koblenz se urmărește cursul Moselei până la Hatzenport, iar de aici mai departe se trece prin localitățile Münstermaifeld și Wierschem. Urmăriți indicatoarele cu Burg Eltz și ajungeți fără probleme la castel.
- cu trenul – din Koblenz sau Trier se poate ajunge zilnic cu trenul RB 81 până în Moselkern. De aici puteți ajunge la castel doar cu taxiul sau mergând pe jos 5 km de-a lungul râului Elzbach. Din mai până în octombrie, de 4 ori pe zi, circulă doar în weekend și în zilele de sărbătoare un autobuz de la Treis-Karden la Hatzenport și invers. Acesta oprește și la castel. Până în Treis-Karden sau Hatzenport ajungeți iarăși cu trenul RB 81. Informații despre mersul trenurilor găsiți pe site-ul căilor ferate germane.
Cu mașina sau cu autobuzul poți ajunge până la parcarea castelului. Aceasta costă 2 €, iar de aici se coboară la castel fie pe un drum asfaltat (800 m, aprox. 10 minute), fie pe o potecă prin pădure (1,3 km, aprox. 15 minute).
Pe drumul asfaltat circulă și un microbuz. Acesta costă 2 € și vă duce direct la poarta castelului. Microbuzul se ia de la bariera de lângă Capela Sf. Antonius.
Vizita noastră la castelul Eltz
După ce am plătit cei 2 € pentru parcare, ne-am îndreptat spre castel, urmând poteca prin pădure. Drumul e plăcut și ușor de parcurs, numai că, fiind în mijlocul pădurii, nu ai priveliști prea interesante.
Ne așteptam după fiecare cotitură a drumului să vedem castelul, dar minunata priveliște se tot lăsa așteptată. Abia după un kilometru, la o intersecție a potecilor care străbat pădurea din jurul castelului, l-am zărit în sfârșit. Castelul Eltz își merită fără discuții locul în topul celor mai frumoase 10 castele din Germania.
După încă 200 de metri am traversat podul și am trecut prin poarta castelului. Am cumpărat biletele care au costat 11 €/persoană și ne-am așezat la rând, în așteptarea unui ghid care să ne preia. După cum era de așteptat, căci Burg Eltz este un castel renumit în Germania, erau destul de mulți turiști care, la rândul lor, așteptau să intre în castel. Norocul nostru a fost că a trebuit să așteptăm doar câteva minute. Cei mai mulți turiști erau germani care preferau un tur cu ghid în limba maternă. Așa că, atunci când un ghid a întrebat cine e pentru turul în limba engleză, ne-am făcut loc printre turiștii germani și am intrat printre primii în castel.
Din păcate, fotografiatul în interior este interzis, dar credeți-ne că merită să vedeți și interiorul castelului. Turul a fost foarte interesant, iar ghidul un foarte bun cunoscător al istoriei locale. Am aflat multe detalii interesante, spre exemplu de ce scările în spirală au sensul de rotire de la stângă la dreapta. Deoarece atacatorilor care ar fi pătruns în castel și ar fi urcat pe scări le-ar fi fost foarte greu din cauza lipsei de spațiu să manevreze sabia cu mâna dreaptă. Sau de ce iala unor uși prezenta niște nervuri în jurul găurii cheilor. Răspunsul este simplu. Cine a încercat să descuie în stare de ebrietate o ușă știe că nu e atât de simplu. Locuitorii castelului puteau găsi gaura cheii doar urmărind cu cheia aceste nervuri. Succesul era garantat chiar și în condițiile în care se aflau puternic sub influența lui Bachus, zeul vinului. Ne aflăm pe valea Moselei, iar aici vinul este un produs în exces. Nu mai punem la socoteală că în Evul Mediu vinul era mult mai sănătos decât apa. Aceasta era de cele mai multe ori nepotabilă, iar cine dorea să rămână sănătos, vinul era alegerea cea mai bună.
În total am trecut prin cca. 12 camere care, mulțumită faptului că burgul nu a fost distrus niciodată, și-au păstrat autenticitatea, surprinzând modul de viață al cavalerilor și castelanilor din regiune. Printre cele mai interesante camere se numără Rübenacher Obersaal, o cameră foarte frumoasă cu pereți pictați și ferestre cu vitralii în care se află un pat mare cu baldachin, Kurfürstenzimmer, o camera numită după cei doi membri ai familiei Eltz aleși prinți-electori de Trier și Mainz și frumos decorată cu mobilier original din secolele al 17-lea și al 18-lea sau Rittersaal, o sală medievală din secolul al 16-lea care a servit drept sală de banchet și negocieri pentru toate cele trei ramuri ale familiei Eltz.
Turul a durat în jur de 40 de minute, după care am explorat și Schatzkammer, trezoreria în care sunt expuse arme și armuri, precum și bijuterii și monede vechi. Vizitarea trezoreriei este inclusă în prețul biletului.
La final, ne-am plimbat puțin și prin curtea castelului, dar nu e foarte mult de explorat, deoarece castelul, fiind construit pe o stâncă, s-a dezvoltat în general în înălțime.
Cu aceste impresii am părăsit castelul, iar după ce ne-am relaxat puțin la soare, pe malul râului de sub zidurile castelului, am pornit înapoi spre mașină, de data aceasta urcând pe drumul asfaltat. N-am fost foarte inspirați în alegerea noastră, deoarece drumul este foarte înclinat și parcurgerea sa ne-a cam stors de energie. Dar compensează în schimb la capitolul priveliști, deoarece pădurea nu mai este un obstacol.
Dacă nu vreți să ratați viitoarele noastre articole, abonați-vă la Newsletter-ul nostru!
