Între Bingen și Koblenz, un ținut care a fost declarat de UNESCO Patrimoniu cultural mondial, găsești la fiecare pas câte un castel. Peste 40 de castele, printre care se numără și castelul Marksburg, se mai pot admira și vizita astăzi pe această bucată de pământ scăldată de apele Rinului. Majoritatea acestor castele au fost cândva ruine (unele mai sunt și astăzi), fiind distruse de suedezi în Războiul de 30 de ani, de francezi în Războiul de succesiune al Palatinatului sau pur și simplu, nemaifiind locuite, s-au degradat în timp. Unele dintre ele au fost reconstruite în secolul al 19-lea, secolul Romantismului, conform idealurilor arhitecturii medievale.
De-a lungul timpului, puține sunt castelele care au supraviețuit intacte și fără a fi modificate. Unul dintre ele este și castelul Marksburg, cocoțat pe o stâncă deasupra orășelului Braubach. Marksburg este singurul castel de pe Rinul Mijlociu care nu a fost distrus niciodată. Astfel, valoarea și importanța acestui castel sunt date de conservarea sa completă, cetatea medievală putând fi admirată astăzi exact în ipostaza ei de acum sute de ani. Nimic nu s-a schimbat. Doar oamenii care se perindă printre zidurile ei.
Unde poți parca? Când poți vizita castelul Marksburg și cât costă un bilet?
Am sosit în Braubach dimineață pe la 10, venind dinspre Frankfurt, și am lăsat mașina la poalele castelului, într-o parcare gratuită vis-a-vis de cimitirul orașului, la câțiva metri de intersecția străzilor Dachsenhäuser și An der alten Burg. Strada An der alten Burg cotește la dreapta după doar câțiva metri și de aici începe urcușul spre castel. Urmând această stradă se poate ajunge până sus și cu mașina, unde mai există o parcare cu plată (2 € în timpul verii). Cum doctorul ne recomandă să facem mișcare cel puțin 30 de minute pe zi, am pornit spre castel pe jos, pe o cărare îngustă care urcă printr-o pădurice chiar pe lângă drumului circulat de mașini.
Castelul Marksburg este deschis tot timpul anului (excepție fac zilele de Crăciun) și se poate vizita, sub îndrumarea unui ghid, între orele 10:00 – 18:00 (ultima intrare la 17:00) în sezonul de vară. În sezonul de iarnă, castelul se închide la 17:00. Tururile sunt, în general, în germană, dar există, în sezonul de vară, și două tururi în engleză (la ora 13:00 și la ora 16:00). Prețul unui bilet este de 8 €, iar studenții și elevii au reducere. De asemenea există și un bilet familial care costă 19 € (2 adulți + copiii) sau 12 € (1 adult + copiii). Mai multe detalii despre program și prețuri găsiți pe siteul oficial al castelului Marksburg.
Din Braubach circulă spre castel un trenuleț turistic – Marksburgbahn. Stația este pe Rheinstraße 1, la 200 de metri de gară, iar prețul unui bilet este de 3 € (doar dus) sau 5 € (dus-întors). Trenulețul nu circulă regulat, dar dacă sunteți mai mulți puteți rezerva trenul la ora dorită de voi. Singura condiție este ca prețul biletelor însumate să fie de minim 35 €. Pentru rezervări consultați pagina lor de web.
Vizita noastră la castelul Marksburg
După o plimbare de 10 minute prin pădure am ajuns sub zidurile groase ale cetății și am trecut prin prima poartă de apărare. Aceasta este un tunel lung de câțiva metri care dă într-o mică curte cu o terasă. De aici se poate vedea minunata vale a Rinului. În depărtare se zărește chiar și castelul Stolzenfels. Castelul Marksburg are 4 porți de apărare, așezate una după cealaltă. Astfel, în caz de asediu, acestea trebuiau cucerite pe rând pentru a ajunge la locuințele de sus. Asediatorii, chiar dacă treceau de o poartă, dădeau de următoarea pe care trebuiau să o ia cu asalt. Și asta într-un spațiu restrâns, înconjurați de ziduri de pe care ploua cu săgeți, pietre, apă clocotită sau ulei încins.
După ce am achitat biletul de intrare, suntem preluați de ghid de la Poarta Vulpii (Fuchstor), cea de-a doua poartă de apărare, și introduși într-o alee îngustă și pietruită care leagă Poarta Vulpii de cea de-a treia poarta de apărare, Schartentor – în traducere, Poarta cu fante pentru lansarea săgeților.
După ce trecem și de această poartă, drumul se mai lărgește și urcăm pe niște scări săpate în stâncă. Nu sunt chiar tipul de scări cu care suntem obișnuiți, ci mai mult niște praguri săpate în stâncă. Rolul lor era să împiedice caii să alunece pe stâncă. Pe un perete sunt expuse blazoanele foștilor stăpâni ai castelului Marksburg: lordul de Eppstein, contele de Katzenelnbogen, contele de Hessa, ducele de Nassau și regele Prusiei. Castelul Marksburg este deținut în prezent de Asociația Castelelor Germane.
Palatul romanic
După ce trecem de scările din piatră, ajungem într-o curte mică, în care se află Palatul în stil romanic. Acesta este cea mai veche clădire a castelului (1239). În fața palatului sunt înșirate câteva tunuri. Având o rază de acțiune de 1000 de metri, acestea asigurau apărarea întregii văi a Rinului.
În jurul palatului a fost amenajată o mică grădină. Aici sunt cultivate în jur de 150 de plante care se foloseau în Evul Mediu. Priveliștea cu valea Rinului care se întinde la 90 de metru sub picioarele noastre este minunată. Ghidul ne atrage atenția că deasupra noastră, suspendată pe un perete al palatului, se află toaleta medievală. Așa că avem grijă sa nu ne cadă vreun „noroc” în cap.
Pivnița și bucătăria
De pe zidurile de apărare coborâm direct în pivnița castelului. Aici ghidul ne împărtășește din obiceiurile „bahice“ ale celor din Evul Mediu. Cert este că se consumau circa 2-3 litri de vin pe zi, deoarece se cam temeau de apă. Și aveau și de ce să se teamă. În acele timpuri apa era destul de contaminată. Astfel, vinul rămânea alegerea cea mai bună, mai ales că pe valea Rinului curge mai mult vin decât apă.
Din pivniță urcăm pe niște scări înguste și ajungem în bucătărie. Un șemineu mare, ustensile de bucătărie și o masă lungă, în jurul căreia locuitorii castelului se „încălzeau” probabil cu vinul proaspăt scos din pivniță, ne amintesc de obiceiurile culinare din acea perioadă.
Camerele private
Următoarea oprire o facem în camerele private ale castelanilor de la Marksburg. Dormitorul arată destul de luxos în comparație cu încăperile pe care le-am văzut până în acel moment. De asemenea Camera Cavalerilor este de remarcat. Această încăpere era centrul vieții castelanilor. Aici aceștia se relaxau, petreceau, mâncau sau lucrau. Într-un turn al castelului este amenajată chiar și o micuță capelă, cu o frumoasă boltă pictată.
Armurăria
Un alt obiectiv de top care nu trebuie ratat este Camera Armurilor. Aceasta adăpostește o colecție de armuri aranjate cronologic, începând cu armura hoplitului grec, continuând cu cele ale celților, romanilor, cavalerilor din Evul Mediu și încheind cu mușchetarul din epoca modernă.
Grajdul și fierăria
Ultimele încăperi care se vizitează sunt fostul grajd și fierăria, parțial săpată în stâncă. În grajd fost amenajată o expoziție cu instrumente de tortură.
Și cu aceste ultime două încăperi s-a încheiat vizita noastră la castelul Marksburg. Am mai fi putut pierde timpul și prin magazinul de suveniruri sau la restaurantul cu auto-servire, dar aveam planificată încă o vizită la un castel renumit de pe valea Rinului Mijlociu – castelul Rheinstein, așă că am pornit spre mașină.
