Cunoașteți romanul „Numele trandafirului“ scris de italianul Umberto Eco? Romanul s-a bucurat de un succes enorm, fiind tradus în peste 35 de limbi. Ba mai mult, a fost transpus într-un film, Sean Connery interpretând rolul lui William din Baskerville, un călugăr franciscan care încearcă să dezlege misterul morții călugărilor dintr-o mănăstire benedictină din Italia. Prin intermediul filmului am ajuns și noi să facem cunoștință cu unul dintre cele mai importante monumente medievale de pe valea Rinului, după ce, în prealabil, am aflat că scene din filmul „Numele trandafirului” au fost filmate la Manastirea Eberbach din Germania. Manastirea Eberbach se află în apropiere de orășelul Eltville am Rhein, în Rheingau, o regiune viticolă renumită pentru vinul Riesling, mărginită de munții Taunus la nord și de Rin la sud.
Ordinul cistercian și întemeierea Mănăstirii Eberbach
Ordinul cistercian este un ordin călugăresc catolic, întemeiat de călugării benedictini de la Mănăstirea din Cîteaux (în latină Cistercium), de unde își trage și numele. La început, comunitatea cisterciană era neînsemnată ca număr, răspândirea acestora în Europa explodând odată cu intrarea în ordin a lui Bernhard, fiul cavalerului Tescelin le Roux din Fontaine-lès-Dijon, cunoscut mai târziu ca Sf. Bernhard de Clairvaux, abatele Mănăstirii din Clairvaux, mănăstirea-mamă de unde se trăgeau și întemeietorii Mănăstirii Eberbach.
Kloster Eberbach (Kloster=mănăstire în limba germană) a fost una dintre cele mai vechi și importante mănăstiri cisterciene din Germania, fiind centrul unei rețele monastice de peste 30 de mănăstiri. A fost întemeiată, în anul 1136, de abatele Ruthard și un grup de 12 călugări cistercieni veniți de la Mănăstirea Clairvaux din Franța.
Călugării de la Manastirea Eberbach au urmat regulile reformei cisterciene. Aceasta prevedea ca viața monahală să se desfășoare strict după regulile benedictine. Acestea impuneau călugărilor să trăiască doar din roadele muncii lor. Din această cauză, ordinul era neatractiv pentru nobili, astfel încât călugării proveneau, în principal, din clasele de jos ale societății.
Cum ajungi la manastirea Eberbach?
În cazul în care folosiți mașina, cred că e de ajuns să cunoașteți adresa Kloster-Eberbach-Straße 1, 65346 Eltville am Rhein; de restul se va ocupa GPS-ul. Cu mijloacele de transport în comun se poate ajunge relativ simplu din orașe precum Frankfurt, Mainz sau Wiesbaden.
Din Frankfurt puteți lua trenul RB10 în direcția Neuwied, după care coborâți în Eltville am Rhein. De aici puteți ajunge la mănăstire cu autobuzul 172. Cu trenul călătoria durează 50 de minute, iar cu autobuzul încă 15 minute. Călătoria cu trenul și autobuzul costă 8,70 €.
Din Mainz, pe lângă trenul RB10, mai puteți folosi și trenul RB75 până în Eltville, iar de aici iarăși autobuzul 172. Călătoria costă doar 5 €.
Din Wiesbaden, trebuie să luați autobuzul 171 în direcția Rüdesheim și să schimbați în Eltville cu autobuzul 172. Biletul costă 4,15 €.
Mai multe detalii despre programul și traseele trenurilor și autobuzelor găsiți pe site-ul dedicat transportului public din regiunea Rin-Main. Site-ul are și o aplicație pentru telefoane mobile. O găsiți pe Google Play sub numele RMV Rhein-Main-Verkehrsverbund.
Ce am vizitat la Manastirea Eberbach?
Noi am ajuns la mănăstire cu mașina și încă din parcare ne-am dat seama că avem de-a face cu o atracție turistică importantă, căci locurile de parcare de la porțile mănăstirii erau aproape în totalitate ocupate. După ce am plătit la automat 4 € pentru parcare (se poate plăti doar cu monede), ne-am îndreptat spre casa de bilete unde am mai plătit 9,50 € pentru intrarea în mănăstire.
Clauzura și Bazilica
Clădirea principală a mănăstirii este o construcție dreptunghiulară formată din așa numita clauzură, o zonă închisă, rezervată doar călugărilor, în care se găseau printre altele dormitoarele călugărilor, sala de mese, biblioteca sau sala capitulară rezervată adunărilor consiliului de conducere sau festivităților. În sălile principale ale mănăstirii se ajunge prin galeriile cu arcade care înconjoară curtea interioară.
În partea de sud a clauzurii a fost construită biserica mănăstirii. Bazilica romanică este cea mai dominantă clădire a mănăstirii, iar construcția sa a început în anul 1140 și finalizată abia în 1186. Este o construcție simplă în 3 nave la care au mai fost adăugate, în secolele următoare, 9 capele gotice.
Aripa estică a clauzurii este o prelungire a transeptului bazilicii. Aici am trecut printr-o serie de încăperi, printre care se remarcă sala capitulară, a cărei boltă stelară se sprijină pe o singură coloană aflată în centrul încăperii, și dormitorul călugărilor, o sală lungă de 74 de metri și lată de 14 metri cu o boltă cu nervuri susținută de un șir de coloane joase amplasate central. Dormitorul, la care se ajunge urcând un rând de trepte, era în Evul Mediu una dintre cele mai mari încăperi non-sacrale și adăpostea până la 150 de călugări.
După ce o parte a mănăstirii a fost renovată în stilul gotic, latura estică a mănăstirii a fost prelungită dincolo de claustru, iar aici a fost amenajată o cameră de lucru pentru călugări. Mai târziu aceasta a fost transformată în cramă și, prin urmare, ne-am plimbat aici printre multe butoaie cu vin.
Ne-am continuat vizita în aripa de nord a mănăstirii. Aici, la parter, se remarcă Refectoriul care este singura încăpere barocă din mănăstire, având aspectul unei săli de palat. Inițial aceasta servea drept sală de mese pentru călugări. Astăzi, aceasta este rezervată pentru diferite evenimente festive. La etajul superior a fost amenajat și un muzeu în care vă puteți informa despre istoria mănăstirii și a ordinului cistercian.
Clădirea fraților laici
Următoarea noastră oprire a fost în clădirea rezervată „fraților laici”. Cistercienii erau separați în clase diferite: clasa conducătoare formată din călugări care studiaseră teologia și fuseseră hirotonisiți ca preoți și clasa fraților laici, a călugărilor-muncitori care îndeplineau în special muncile fizice. Aceștia trăiau separat de călugării-preoți și chiar și în bazilică aveau rezervate locuri separate.
Clădirea fraților laici este cea mai lungă din întregul complex monahal. Cea mai impresionantă încăpere de aici este Refectoriul fraților laici, o cameră lungă de 47 de metri, folosită la început ca sală de mese pentru frații laici. După ce numărul fraților laici s-a redus, aceasta este transformată, în 1525, într-o cramă. Uriașele prese de struguri din această încăpere sunt impresionante. Cea mai veche presă de aici datează din anul 1668.
Oranjeria și grădinile
La sfârșit aruncăm o privire și prin grădinile mănăstirii în care călugării își cultivă și astăzi legumele și plantele medicinale. În anul 1756 a fost construită și o oranjerie în care erau depuse iarna plantele mai sensibile. Dăm chiar și peste o mică fermă cu câteva capre. Una dintre ele a avut chiar tupeul să-i fure Freyei pufuleții.
Pe lângă mănăstire mai sunt și alte clădiri – o vinotecă din care puteți cumpăra vinurile produse la mănăstire, un restaurant și o casă de oaspeți cu 22 de camere care pot fi închiriate turiștilor.
Călugării & Rieslingul
Manastirea Eberbach a fost în Evul Mediu cel mai mare producător și exportator de vinuri din Europa. Prin donații, mănăstirea a dobândit foarte multe suprafețe cultivate cu viță-de-vie. Prin schimburi sau cumpărări, mănăstirea și-a extins podgoriile, ajungând în secolul al XIV-lea să dețină cea mai mare suprafață cultivată cu viță-de-vie din Germania. Sute de hectare de vie erau administrate de călugării de la mănăstirea Eberbach, iar vinul era transportat pe Rin, ajungând astfel în toate colțurile Europei.
Manastirea Eberbach este un important monument cultural din landul Hessa și merită o vizită pentru oricine este interesat de cultură, arhitectură sau vin.
Palatul Electoral din Eltville am Rhein
De la manastirea Eberbach am coborât și în orășelul de pe malul Rinului pentru a vizita Palatul Electoral, fosta reședință a arhiepiscopilor de Mainz. Intrarea în curtea castelului și în grădinile sale cu trandafiri este gratuită, dar pentru a urca în turnul castelului, în care a fost amenajat un muzeu, trebuie plătită o taxă de 3,50 €.
Cum nu aveam chef să urcăm prea multe scări cu Freya în brațe, ne-am limitat doar la o plimbare prin grădinile castelului. Deși nu sunt foarte întinse, grădinile sunt foarte frumoase. Surpriza cea mai mare a venit din partea lui Gutenberg, celebrul tipograf german, care se pare că și-a petrecut câțiva ani din copilărie în Eltville. Peste tot prin grădină se ascundeau „pitici“ Gutenberg, colorați în roșu, auriu și negru. Aceștia nu erau altceva decât niște figurine din plastic, pe care vizitatorii le putea așeza prin grădină după bunul plac. Chiar și Freya s-a împrietenit cu piticii Gutenberg, deși la început se cam temea de aceștia.
