Drumeția pe Schafberg din prima zi mi-a cam pus la încercare puterile. Astfel, a doua zi mi-am zis să rămân mai aproape de pensiunea în care eram cazat și să încerc ceva mai ușor. Am hotărât să străbat cheile Lammer-ului, după care să dau o fugă și la cascada Golling, iar dacă îmi mai rămânea energie, am trecut pe listă și castelul Hohenwerfen.
Cheile Lammer-ului
La cca. 30 km sud de Salzburg, lângă Oberscheffau, râul Lammer ne demonstrează încă o dată puterea impresionantă a apei, croindu-și drum prin stânca dură a munților și dând naștere cheilor care îi poartă numele – Lammerklamm.
Vremea nu se prea potrivea cu planurile mele pentru drumeția din ziua respectivă. Noaptea plouase, iar dimineață încă mai picura, dar prognoza meteo promitea că după amiază se va însenina. Așa că am plecat mai târziu de la pensiunea din Abtenau, iar în jur de ora 11:00 am ajuns la chei. Se poate parca atât sus pe stradă, cât și jos la intrarea în chei, unde mai este o mică parcare.
Având o lungime de 1000 de metri, cheile Lammer-ului sunt deschise publicului din aprilie până în octombrie. Prețul unui bilet pentru adulți este de 6 €, iar pentru copii (6-15 ani) 3,50 €. Cu Salzburger Land Card accesul este gratuit.
Cheile Întunecate – prima secțiune din cheile Lammer-ului
Cheile se împart în doua secțiuni. Imediat după casa de bilete, pe dreapta, coborând în jur de 125 de trepte, se ajunge în așa numitele chei întunecate (Dunkle Klamm). Acest traseu este unul îngust. Cu greu încap două persoane una lângă alta, iar scările pot fi alunecoase de la umezeală.
Coborârea la Dunkle Klamm durează cca. 5 minute. Pentru a continua explorarea celeilalte secțiuni trebuie să te întorci pe același drum la casa de bilete. La întoarcere m-am intersectat cu un grup de pensionari austrieci. După câteva scări coborâte, bătrânul din fruntea grupului spune: „Mi-e frică sa merg mai departe. Vreau să mă întorc”. Cam greu de realizat. În spatele său erau încă vreo 7-8 pensionari, din față veneau cei care se întorceau din cheile întunecate, iar drumul fiind foarte îngust s-a cam blocat traficul. Cu greu am reușit, lipit de peretele de stâncă, să trec de grupul de pensionari.
Dunkle Klamm nu are o lungime foarte mare, dar este cea mai impresionantă. Pereții de stâncă sunt atât de aproape unul de altul, încât aproape că nu pătrunde lumina soarelui în defileu. De aici și numele de cheile întunecate.
A doua secțiune a cheilor
A doua secțiune a Lammerklamm este din fericire mai lungă. Prima parte se străbate prin pădure, pe un drum paralel cu albia râului, presărat cu panouri informative despre flora, fauna și legendele zonei.
La un moment dat, defileul se îngustează iarăși, traseul continuând, în mare parte, pe o pasarelă din lemn construită pe versantul abrupt. E nevoie de cca 30-45 de minute pentru a străbate această secțiune de defileu care își schimbă caracteristicile la aproape fiecare curbă. Nici pericolul nu e de neglijat. Uneori mai cad pietre de sus. La un moment dat am auzit o bufnitură și nu știam de unde vine zgomotul, ca apoi să văd cum se prăbușeau pietre în apă. Noroc ca era pe partea cealaltă a râului. Chiar și așa, până ce am părăsit cheile am stat cu emoții și eram mereu cu ochii pe sus, sperând să nu mă trezesc cu vreun pietroi în cap.
Aproape de final defileul devine și mai îngust, iar în acest punct este amplasat un pod care face trecerea pe celălalt versant al muntelui.
De la pod mai sunt de coborât câteva trepte până la punctul final al traseului. Ultimii metri se parcurg pe un drum larg cu pietriș, la capătul căruia se află și o pensiune unde vă puteți răcori cu o înghețată. De aici vă puteți întoarce la parcare pe același traseu sau pe strada paralelă cu râul, pe jos sau cu autobuzul.
Cascada Golling
Următoarea oprire am făcut-o în Golling pentru a vizita cascada din localitate. De la o înălțime de 75 de metri, apele pârâului Schwarzbach se revarsă peste stânci, dând naștere acestui monument al naturii, atât de îndrăgit de turiștii care ajung în această regiune a Austriei. Cascada Golling este o cascadă în două trepte, ultima treaptă având în jur de 30 de metri. Este un adevărat spectacol al naturii care a devenit între timp un motiv popular pentru pictorii și fotografii din întreaga lume.
Cum ajungi la cascada Golling?
Cu mașina se ajunge relativ simplu. Pentru a ajunge în parcarea de la cascadă, setați în GPS adresa Wasserfallstraße 23, Golling an der Salzach.
*Edit: Din 2021 s-a introdus o interdicție pentru strada care duce la cascadă – nu mai ai voie cu mașina, ci doar cu bicicleta sau pe jos.
Din Salzburg se poate ajunge cu trenul sau cu autobuzul 170. Cu trenul există mai multe variante:
- S-Bahn-ul S3 în direcția Schwarzach-St.Veit trece o dată la 30 de minute, iar călătoria până în gara din Golling durează cca. 40 minute.
- Trenurile RJ (Railjet), REX (Regional Express), EC (EuroCity), IC (InterCity). Cu acestea călătoria durează 20-25 de minute. Pentru prețuri și orar consultați site-ul căilor ferate austriece.
Traseul spre cascada Golling
Prețul biletului pentru cascada Golling este relativ mic. Am plătit 2,40 €, având reducere cu Tennengau+ Card pe care l-am primit gratis de la pensiunea în care m-am cazat. Pe lângă reduceri la unele obiective turistice, cu acest card poți călători gratis cu autobuzul și trenul în regiunea Tennengau. Prețul întreg era de 3 € (2019), iar cu Salzburger Land Card accesul este gratuit.
*Edit: Din 2021 prețul este de 5 € și 4 € cu Tennengau+ Card. Pentru parcarea P2 s-a introdus parcarea cu plată pentru perioada 2 mai-31 octombrie (2€/oră).
De la casa de bilete până la baza cascadei sunt de mers cca. 10 minute pe un drum prin pădure care urmează cursul pârâului. După câțiva metri se trece pe lângă o veche moară, iar de aici zgomotul celor 12.000 litri de apă/secundă care lovesc stâncile de la baza cascadei se face auzit. Nu mai durează mult și după prima curbă la stânga, cascada îți iese în față. Priveliștea este copleșitoare.
De la baza cascadei drumul urcă mai departe spre treapta superioară și apoi către izvorul cascadei. Urcușul nu este foarte solicitant și există numeroase puncte de belvedere cu bănci pe care vizitatorii se pot odihni. Eu cred că merită urcat, măcar până la Podul Curcubeului (Regenbogenbrücke) pe care se poate traversa cascada. Aici trebuie avut grijă deoarece, din cauza stropilor de apă foarte fini, podul din fier devine alunecos. Stropii de apă ce te lovesc în față te răcoresc puțin înainte de asaltul final al scărilor care duc către sursa cascadei, o grotă din adâncurile căreia apa își face loc spre suprafață.
