A venit timpul să vă prezentăm o nouă drumeție interesantă pe valea Rinului, în jurul orășelului Assmannshausen. Traseul plantelor medicinale șerpuiește mai bine de 9 km prin podgoriile care înconjoară Assmannshausen, escaladând Höllenberg, cea mai renumită podgorie germană pentru Pinot Noir, și traversând o parte din pădurea Niederwald, prin care am mai trecut cu ocazia drumeției spre mănăstirea St. Hildegard. Clima blândă de pe valea Rinului avantajează nu doar culturile de viță-de-vie, ci și dezvoltarea unei vegetații bogate în specii de plante medicinale, precum feniculul, traista-ciobanului sau muștarul sălbatic. De-a lungul traseului sunt înșirate peste 20 de panouri informative având ca subiect aceste plante medicinale, precum și numeroase bănci pentru popas de pe care cu greu te mai ridici, având în vedere priveliștile fascinante ale Rinului și ale castelelor care îl străjuiesc.
Date drumeție Assmannshausen
| Lungime | Durata | Altitudine max. | Altitudine min. | Urcare | Coborâre | Dificultate |
|---|---|---|---|---|---|---|
11,2 km | 4 ore (cu tot cu pauze pt. odihnă și fotografiat) | 400 m | 140 m | 410 m | 410 m | Mediu |
Traseul în format GPX
Mai jos puteți descărca traseul în format gpx pentru a-l folosi cu aplicațiile voastre de navigație.
GPX DownloadDescrierea traseului
Am pornit din parcarea de pe Höllenbergstraße 45-47. Parcarea este gratuită, dar în weekend se umple rapid. Pe lângă faptul că este gratuită, parcarea mai are avantajul că se află chiar la baza Höllenberg-ului, fiind un bun punct de plecare pentru o drumeție în jurul orașului Assmannshausen. Până în centrul orașului sunt de asemenea 2-3 minute de mers pe jos.
Höllenberg: spre Templul Vinului Roșu
Am traversat Höllenbergstraße și am intrat direct în renumita podgorie de pe Höllenberg. Drumul șerpuiește printre vii, urcând puțin câte puțin, iar după fiecare buclă peisajul devine din ce în ce mai frumos. Assmannshausen, idilicul orășel ce se înghesuie pe o bucățică de pământ între Rin și versanții îmbrăcați cu viță-de-vie, devine tot mai mic, lăsând impresia că face parte dintr-un joc de lego. Peste tot în jur, cât vezi cu ochii, doar viță-de-vie așezată ”nemțește” pe versanți cu o înclinație de 50-60 %, încât nu poți să nu te gândești la truda celor care vor urca acești versanți în timpul recoltei.
Din când în când mă opresc pe câte o băncuță pentru a admira peisajul. Rinul este de-a dreptul fermecător. Pe partea cealaltă se zăresc castelul Rheinstein, unul dintre cele mai frumoase castele de pe valea Rinului, dar despre care o sa vă povestim altă dată, și castelul Reichenstein, transformat astăzi într-un hotel-restaurant.
N-am urcat chiar până în vârful Höllenberg-ului, ci m-am oprit la Templul Vinului Roșu, un punct de belvedere foarte frumos. Aici sunt amenajate bănci și o masă, ceea ce îl face un loc preferat pentru drumeții care se opresc aici să mănânce. Ca bonus, lângă punctul de belvedere se află un fel de căsuță din lemn din care poți cumpăra o sticlă de vin. N-am văzut exact cum se face plata. Nu există nici un vânzător acolo, dar presupun că în interiorul căsuței se află vreun fel de automat cu plata cu cardul sau cu PayPal.
Assmannshausen
După un scurt popas la Templul Vinului Roșu am pornit mai departe, coborând spre Assmannshausen. Pe drumul spre oraș mai sunt amenajate câteva puncte de belvedere, cum ar fi „Zwei Burgen Blick“ (Priveliște spre două castele) care se află chiar sub Templul Vinului Roșu și „Rheinstein Blick” (Priveliște spre castelul Rheinstein).
După ce am coborât de pe Höllenberg, am făcut la stânga pe Lorcher Straße, o stradă paralelă cu Rinul pe care am urmat-o până ce am ajuns în centrul orașului. Assmannshausen este destul de micuț și are o populație de aproape 1000 de locuitori, dar, datorită așezării geografice, s-a bucurat mereu de vizitatori de clasă, printre care se numără împărații germani Wilhelm I și Wilhelm al II-lea, cancelarul german Otto von Bismarck sau Sissi, împărăteasa Austriei. În oraș sunt câteva restaurante, baruri și probabil 1-2 hoteluri, iar zona centrală este chiar drăguță.
Spre Jagdschloss Niederwald, fostul castel de vânătoare al contelui de Ostein
Imediat după Biserica parohială, o scară îngustă cu 200 de trepte te duce deasupra acoperișurilor din Assmannshausen. De aici se vede Höllenberg-ul în toată splendoarea sa. Castelele Rheinstein și Reichenstein se zăresc și ele în depărtare, pe partea cealaltă a Rinului.
Traseul continuă de aici prin Frankenthal, o podgorie de 15 ha din care se obține un vin roșu comparabil cu cel de pe Höllenberg. În afară de Frankenthal și Höllenberg, Assmannshausen se mai laudă cu încă o podgorie, Hinterkirch. Deși regiunea Rheingau este renumită pentru Riesling, în Assmannshausen 90 % din podgorii sunt plantate cu Pinot Noir, astfel orașul este un fel de insulă a vinului roșu într-o mare de Riesling.
După câteva curbe și priveliști spectaculoase, drumul părăsește podgoria Frankenthal și intră în pădurea Niederwald. Dacă ne luăm după indicatoare, de aici mai sunt 30 de minute până la monumentul Niederwald de deasupra Rüdesheim-ului și tot cam atât până la Jagdschloss Niederwald.
Castelul de vânătoare a fost construit în 1764 de contele Carol Maximilian de Ostein. După ce își schimbă de mai multe ori stăpânul, castelul este distrus în 1926 de un incendiu, iar în 1929 este reconstruit și transformat în hotel. Lângă hotel se află amenajat un parc pentru căprioare, iar de la automate se poate cumpăra mâncare cu care să le hrăniți.
Înapoi în Assmannshausen
De la castelul de vânătoare traseul coboară spre Assmannshausen, pe un drum care șerpuiește prin pădure, de data aceasta pe versantul opus podgoriei Frankenthal. Puteți scurta traseul și sări peste drumul prin pădure, alegând să coborâți în oraș cu telescaunul. Acesta se află chiar lângă castelul de vânătoare. În Assmannshausen am mai cutreierat puțin prin centru, dar cum orașul este foarte mic, nu mi-a luat foarte mult timp, așa că după vreo 4 ore am pus capăt drumeției și am pornit spre mașină.
Share!
Distribuie articolul prietenilor tăi!
