În acest articol vă prezentăm o drumeție pe valea Rinului, cu plecare de la Niederwalddenkmal din Rüdesheim am Rhein. Atracțiile principale ale acestui traseu din regiunea Rheingau sunt monumentul Niederwald cu statuia Germaniei și o mănăstire benedictină construită destul de recent (pe la 1900) la marginea așezării Windeck, un district al orașului Rüdesheim am Rhein, despre care o să vă povestim cu altă ocazie.
Date drumeție Niederwalddenkmal
| Lungime | Durata | Altitudine max. | Altitudine min. | Urcare | Coborâre | Dificultate |
|---|---|---|---|---|---|---|
11,4 km | 4 ore (cu tot cu pauze pt. odihnă și fotografiat) | 350 m | 90 m | 340 m | 360 m | Mediu |
Traseul în format GPX
Mai jos puteți descărca traseul în format gpx pentru a-l folosi cu aplicațiile voastre de navigație.
GPX DownloadDescrierea traseului
Punctul de start al drumeției este monumentul din Niederwald (Niederwalddenkmal), dar se poate porni și din Rüdesheim, de unde se poate urca cu telecabina până la monument. Detalii despre prețurile și programul telecabinei găsiți pe site-ul Seilbahn Rüdesheim. La monumentul Niederwald este amenajată o parcare cu plată. Taxa pentru o zi întreagă este de 4 €. Lângă parcare se află și un restaurant.
Niederwalddenkmal
Înainte de a ajunge la monumentul Niederwald, am făcut un scurt popas la templul Niederwald, un punct de belvedere amenajat în 1788 la cererea contelui Carol Maximilian de Ostein și care avea să devină foarte renumit în epocă, pe aici trecând spre exemplu Beethoven și Goethe. Originalul avea să fie distrus de bombe în Al Doilea Război Mondial, dar templul a fost reconstruit la inițiativa a cca 100 de cetățeni din Rüdesheim. Aceștia au înființat în acest sens o asociație care s-a ocupat cu reconstrucția templului, iar din 2006 vizitatorii pot iarăși admira de aici priveliștile foarte frumoase cu valea Rinului.
La doar câțiva pași de templu se ridică Niederwalddenkmal, un monument construit între anii 1871-1883 pentru a comemora victoria Prusiei împotriva Franței, unificarea Germaniei și întemeierea Imperiului German. Monumentul este de-a dreptul impunător, având o înălțime de 38 de metri și cântărind 75 de tone. Figura centrală a monumentului este Germania, o statuie de 12,5 metri, care ține în mâna dreapta coroana imperială (felul în care aceasta este ținută sugerează faptul că Germania se poate încorona singură), iar în mâna stângă o sabie în jurul căreia este înfășurată o ramură de dafin care simbolizează triumful germanilor.
Sub soclu se poate vedea cel mai mare basorelief realizat din bronz al secolului al 19-lea, reprezentând 133 de persoane: regele Wilhelm al Prusiei stă călare în centru, în timp ce generalii și prinții din nordul Germaniei se adună în jurul său în dreapta, iar cei din sudul Germaniei în stânga. Basorelieful este încadrat de statuile alegorice ale Păcii și Războiului.
Rheinsteig: prin pădure spre Aulhausen
De la monumentul Niederwald am pornit mai departe spre Aulhausen. Această porțiune a traseului străbate pădurea Niederwald pe o așa zisă potecă de acces la Rheinsteig, un traseu de drumeții renumit care se întinde pe 320 km între orașele Bonn și Wiesbaden. Poteca de acces la Rheinsteig este marcată cu un drum alb încadrat într-un dreptunghi galben, sub care scrie Rheinsteig. Pâna în Aulhausen sunt în jur de 2 km. În orășel am intrat pe strada Röderweg pe care am coborât pană pe Hauptstraße, strada principală care străbate micuța așezare, unde am făcut la dreapta. După doar câțiva metri am făcut la stânga pe strada Am Fichtenkopf, apoi am mers mai departe pe Vicenzstraße până ce am ieșit din Aulhausen și am reintrat în pădure.
Klostersteig: traseul spre Abația Sf. Hildegard
Din Aulhausen până la mănăstirea Sf. Hildegard drumul pe care l-am parcurs a urmărit în mare parte traseul Klostersteig, un traseu de 30 km care unește Mănăstirea Eberbach (aici s-au filmat secvențe din filmul „Numele trandafirului”), o renumită abație aflată la nord-vest de Eltville am Rhein, de Mănăstirea Marienhausen din Aulhausen. De-a lungul traseului Klostersteig (germ. Kloster = mănăstire), în afară de abația Sf. Hildegard, mai sunt câteva opriri pe la diferite mănăstiri: bazilica și palatul Johannisberg, mănăstirea Marienthal și mănăstirea Nothgottes, dar pe acestea o să le descoperim în cadrul altei drumeții.
Prima parte a drumului, din capătul Vicenzstraße până la intersecția drumului L3454 cu pârâul Kühtränker Graben, este de fapt o potecă îngustă care se strecoară prin pădure printre rugi de zmeură și arbuști de merișoare.
După ce am traversat strada L3454 pe care întâlnești foarte multe motociclete deoarece aceasta face parte din așa numita Motorradstraße Hessen, un traseu de 1800 km dedicat motocicliștilor, am reintrat iar în pădure. De data aceasta drumul prin pădure este unul lat, fiind de fapt un drum forestier care urmează cursul pârâului Kühtränker Graben până la vărsarea acestuia în Stegbach. La confluența acestor două pârâuri a fost construită mănăstirea Nothgottes. Legenda spune că un servitor al cavalerului Brömser a auzit în timp ce muncea la câmp o voce care striga „Noth Gottes, Noth Gottes“ (germ. Not = nevoie, Gott = Dumnezeu ), dar a ignorat-o. A doua zi, servitorul a găsit în acel loc o sculptură cu Iisus Hristos rugându-se pe Muntele Măslinilor. Astfel că, în 1390, cavalerul Brömser a ridicat în acest loc o capelă, iar mai târziu se va întemeia aici și o mănăstire. Astăzi mănăstirea adăpostește călugări cistercieni vietnamezi.
Mănăstirea Sf. Hildegard
De la mănăstirea Nothgottes până în Windeck mai sunt vreo 5 minute de mers. La marginea micuței așezări, străjuită la nord de pădure și la sud de podgorii care se întind până în Rüdesheim, se înalță abația Sf. Hildegard. Cu cele două turnuri biserica se remarcă imediat în peisajul dominat de culturi de viță-de-vie.
Deși am ajuns la mănăstire pe un drum mai lung și ocolitor, este destul de simplu să ajungi la abația Sf. Hildegard. Este de ajuns s-o tai de-a dreptul prin viile de deasupra Rüdesheim-ului (bineînțeles pe drumurile care străbat viile!) și după o bucată de drum o să zărești turnurile mănăstirii. Dacă nu-ți place să mergi pe jos, se poate ajunge și cu mașina. Lângă mănăstire este o parcare, iar atunci când am trecut pe acolo se lucra chiar la lărgirea ei.
După cum am spus și la început, mânăstirea benedictină nu este foarte veche. A fost construită pe la 1900. Cu toate acestea, încă din secolul al XI-lea a existat o mănăstire care a fost fondată de Sfânta Hildegard din Bingen și a cărei primă stareță a fost ea. Abația de astăzi urmează tradiția vechii abații și, prin urmare, poartă numele de Sf. Hildegard.
Pentru a nu deranja prea mult măicuțele de aici, pentru turiști este deschisă doar biserica mănăstirii, la care se ajunge trecând mai întâi printr-o mică grădină. De pe terasa micuței grădini priveliștea cu podgoriile mănăstirii și cu Rüdesheim-ul este foarte frumoasă. La interior, pereții bisericii sunt pictați cu secvențe din viața Sfintei Hildegard.
Mănăstirea are și un magazin de unde se poate cumpăra vinul produs de măicuțe. Există și o cafenea dacă vreți să vă opriți la o cafea, iar în cazul în care doriți să rămâneți peste noapte la mănăstire, puteți închiria chiar și o cameră (65 €/noapte).
Înapoi la Niederwalddenkmal
Ultima etapă a traseului presupune întoarcerea la punctul de pornire, adică la monumentul Niederwald. Puteți coborî până în Rüdesheim și de aici să urcați cu telecabina până la monument. Am preferat însă varianta cu trecutul pe sub telecabinele care plutesc pe deasupra podgoriilor de viță-de-vie. Încă mai aveam ceva energie, așa că am parcurs ultimii 2-3 km prin vii și n-am regretat deoarece peisajul este unul superb.
Share!
Distribuie articolul prietenilor tăi!
