Ne-am propus cândva să vedem toate locurile din Germania înscrise pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO. Nu sunt multe – doar 46. Până acum am văzut doar 9, deci mai avem mult de călătorit prin Germania ca să ne atingem obiectivul. Mănăstirea Lorsch e unul dintre cele 9 monumente UNESCO pe care le-am vizitat până în prezent. Lorsch e un orășel din sudul landului Hessa, aflat la jumătatea distanței dintre Darmstadt și Mannheim, fiind celebru datorită mănăstirii întemeiate acum peste 1250 de ani. Din Frankfurt sunt aproximativ 60 km.
Cum ajungi la mănăstirea Lorsch?
- Cu mașina: adresa este Nibelungenstraße 13, dar nu puteți ajunge cu mașina chiar până aici, deoarece o parte din drum este doar pietonal. Trebuie să lăsați gratis mașina în micuța parcare de la intersecția Nibelungenstraße cu Klosterstraße sau în parcarea de pe Klosterstraße, lângă zidul de apărare al mănăstirii.
- Cu trenul din Frankfurt: se ia trenul RE 60 în direcția Mannheim și se coboară în Bensheim. De aici se ia autobuzul SEV în direcția Hofheim (Ried), iar după 12 minute ajungeți în gara din Lorsch. De aici mai sunt până la mănăstire încă vreo 10 minute de mers pe jos. În total, călătoria durează aprox. o oră.
O scurtă istorie a mănăstirii Lorsch
Mănăstirea Lorsch a fost fondată de contele Kankor în anul 764, în timpul domniei regelui franc Pepin cel Scurt. La cererea episcopului de Metz, la mănăstire s-au stabilit călugări benedictini de la mănăstirea Gorze de lângă Metz. În anul 765, la cererea episcopului de Metz, Papa Paul I a dăruit mănăstirii moaștele Sfântului Nazarie, ceea ce avea să atragă numeroși pelerini a căror donații au contribuit enorm la dezvoltarea abației.
Importanța și prestigiul tinerei abații au crescut rapid, iar în anul 772 abația Lorsch intră sub protecția regelui Carol cel Mare, devenind mai întâi mănăstire regală, apoi mănăstire imperială după ce Carol cel Mare a fost încoronat la Roma Imperator Augustus de Papa Leon al III-lea. Prin asta, mănăstirea își asigura independența față de episcopii și nobilii din regiune, iar călugării puteau să-și aleagă singuri abatele.
Mănăstirea Lorsch - un important centru religios, economic și politic
Timp de aproape jumătate de mileniu, Mănăstirea Lorsch a fost un important centru religios, cultural, economic și politic din Imperiul Carolingian al francilor, fiind un loc de pelerinaj și întâlniri la cel mai înalt nivel pentru împărați, regi, episcopi și prinți. În 774, cu ocazia sfințirii bazilicii, mănăstirea este vizitată de însuși regele Carol cel Mare care în acel moment se întorcea din Italia, după ce îi învinsese acolo pe longobarzi. Un secol mai târziu, mănăstirea devine locul de înmormântare al primului rege german și al dinastiei sale, aici fiind înmormântați în 876 Ludovic Germanicul, nepotul lui Carol cel Mare, apoi în 882 Ludovic cel Tânăr, fiul lui Ludovic Germanicul și rege al Saxoniei, iar în 879 Hugo, nepotul lui Ludovic Germanicul. Mănăstirea s-a bucurat chiar și te vizita unui Papă – Leon al IX-lea avea să sfințească în 1052 unul dintre altarele bazilicii Sf. Nazarie.
Mănăstirea a avut una dintre cele mai mari biblioteci din Evul Mediu. Aceasta avea să fie încorporată ulterior în Biblioteca Palatina din Heidelberg, una dintre cele mai importante biblioteci germane din timpul Renașterii în care se găseau foarte multe manuscrise medievale, majoritatea dintre acestea fiind astăzi depozitate în Biblioteca Vaticanului.
În 1232 începe declinul mănăstirii care își pierde independența, devenind subordonată Arhiepiscopului de Mainz. Călugării benedictini care s-au opus Reformei au fost alungați, iar la mănăstire sunt aduși călugări cistercieni de la mănăstirea Eberbach despre care v-am povestit într-un articol separat. În 1461 mănăstirea intră în posesia Palatinatului care o va desființa un secol mai târziu, în 1564.
Ce poți vedea la mănăstirea Lorsch?
Mănăstirea Lorsch se află din anul 1991 pe lista Patrimoniului cultural mondial UNESCO. Din complexul în sine se păstrează astăzi doar Königshalle, ruinele bazilicii Sf. Nazarie din secolul al XII-lea și o parte din zidul de apărare al mănăstirii. Accesul pe fostul domeniu al mănăstirii nu este îngrădit, iar rămășițele abației se pot vizita gratuit, cu excepția interiorului Königshalle.
Königshalle (Sala Regelui)
Sala Regelui, cu fațada sa din gresie colorată, este una dintre puținele clădiri care au supraviețuit din perioada carolingiană. Scopul său este încă neclar – s-a presupus că aceasta a fost construită cu ocazia vizitei lui Carol cel Mare din anul 774, dar teoria a fost demontată recent. Cel mai probabil Sala Regelui datează din secolul al IX-lea, fiind construită odată cu capela-criptă în care a fost înmormântat regele Ludovic Germanicul.
Bazilica Sf. Nazarie
Astăzi se mai poate vedea doar un fragment din biserica de la începutul secolului al XII-lea. Aceasta a fost distrusă în mare parte în anul 1621, în timpul Războiului de 30 de ani.
Zidul mănăstirii Lorsch
Una dintre puținele construcții care au supraviețuit din complexul monahal este zidul de apărare al mănăstirii, cel puțin partea sudică a acestuia. Acesta are o înălțime de 3-4 metri și se întinde pe o lungime de 500 de metri.
Schaudepot Zehntscheune
Zentscheune, după cum arată și numele (Zehnt = zeciuială, Scheune = hambar), este fostul depozit în care se ținea dijma sau zeciuiala, a 10-a parte din produsele principale, care era percepută de la țăranii dependenți sau producătorii de pe domeniile din jur.
Aici pot fi văzute obiectele descoperite la Lorsch în ultimii 200 de ani de săpături arheologice. Pe lângă piese antice din secolele al II-lea și al III-lea, aici se mai găsesc coloane și capiteluri din vremurile de glorie ale mănăstirii, precum și diferite obiecte care dezvăluie viața călugărilor de la mănăstirea Lorsch.
Museumszentrum Lorsch
Centrul Muzeal Lorsch și-a deschis porțile în fosta fabrică de marmeladă și miere de vis-a-vis de Sala Regelui. La parter veți găsi departamentul de istorie al mănăstirii, precum și un muzeu al tutunului care se laudă cu cea mai mare pipă din lume, exponat înscris în Cartea Recordurilor Guiness. Etajul 1 este folosit ca sală de expoziții temporare.
Freilichtlabor Lauresham
Lauresham este un experiment în aer liber, o cercetare asupra modului de viață în epoca carolingiană. Pe o suprafață de 4,1 hectare a fost construită o fermă medievală în care se fac cercetări în domeniul agriculturii, creșterii animalelor și meșteșugurilor din Evul Mediu timpuriu. Complexul este format din clădiri rezidențiale, ateliere, hambare etc., la care se adaugă pășuni, grădini și terenuri arabile. Viața aici se desfășoară ca acum 1300 de ani: sunt cultivate vechi tipuri de cereale, se cresc rase vechi de animale, iar la muncile zilnice sunt folosite instrumente din Evul Mediu. Îmi aduce aminte de un experiment asemănător desfășurat la Cucuteni pe vremea când studiam la Facultatea de Istorie din Iași.
Lauresham se află în afara orașului, dar puteți ajunge acolo pe jos în doar 12 minute. De la mănăstire sunt în jur de 800 de metri.
