Sfârșit de octombrie. Se anunța o zi călduroasă, așa că am zis să tragem o fugă pe valea Rinului Mijlociu, o regiune dragă nouă, pe care o explorăm ori de câte ori se ivește un moment favorabil. De data asta am hotărât să mergem în Bingen, un orășel pe care îl remarcasem de la distanță, de pe malul celălalt al Rinului, atunci când am vizitat Rüdesheim și Niederwalddenkmal, un monument colosal, ridicat pentru a comemora unificarea Germaniei.
Bingen, un oraș plin de romantism din districtul Mainz-Bingen a landului Renania-Palatinat, este situat la confluența râurilor Nahe și Rin, vizavi de munții Rheingau. Bingen este cunoscut în toată lumea mai ales pentru legenda Turnului Șoarecilor, în care arhiepiscopul de Mainz, Hatto, ar fi fost mâncat de șoareci, după ce a refuzat să împartă cerealele din hambarul său cu supușii săi flămânzi, preferând mai degrabă să-i închidă pe aceștia în hambar și să le dea foc. Bingen, poarta de intrare spre Rinul Mijlociu, vă promite romantism pur pe Rin. Vă puteți bucura de momente magice în timpul festivității „Rinul în flăcări”, precum și de plimbări romantice pe promenada Rinului, de-a lungul Kulturufer.
Bingen vă aduce mai aproape de viața și opera Hildegardei, o călugăriță mistică care și-a lăsat amprenta asupra acestor meleaguri. Hildegarda era renumită în Evul Mediu pentru viziunile sale care i-au adus sanctificarea, precum și pentru cunoștințele de medicină homeopată. În plus, orașul este așezat într-un cadru natural de vis, cu priveliști superbe asupra podgoriilor ce se întind la nesfârșit pe malul celălalt al Rinului, sub privirile statuii uriașe a Germaniei din Rüdesheim.
La plimbare pe promenada Rinului din Bingen
După ce am lăsat mașina într-o parcare din oraș, ne-am îndreptat spre Rin unde, acum ceva ani, a fost amenajată o frumoasă promenadă ce se întinde pe aproape 3 km, de o parte și de alta a vărsării râului Nahe în Rin. Kulturufer Bingen, cum este numită promenada, oferă, printre altele, grădini, monumente industriale, muzee, cafenele și restaurante, precum și un parc uriaș ce se întinde până la Turnul Șoarecilor, cu terenuri de joacă pentru diferite sporturi cu mingea, la care se adaugă un skate park și un loc de joacă pentru copii.
Cum eram în deplasare cu cei mici, am lăsat pentru altă dată grădinile și muzeele și am pornit spre parcul de joacă. Am poposit mai întâi la confluența râului Nahe cu Rinul, pe podul de peste Nahe, pentru a admira frumoasa priveliște. Pe malul celălalt al Rinului se întind culturi de viță-de-vie, așezate pe o panta atât de abruptă, încât te întrebi cum reușesc oamenii ăștia să lucreze viile de aici. În depărtare se zăresc ruinele castelului Ehrenfels care, împreună cu Turnul Șoarecilor, asigura protecția punctului vamal din Bingen. La câțiva kilometri mai la est statuia Germaniei de deasupra Rüdesheim-ului domină peisajul viticol.
Turnul Șoarecilor
După trecerea podului am ajuns în parcul Turnului Șoarecilor. O peluză încă verde, deși e mijloc de toamnă, viță-de-vie, pomi fructiferi și straturi de flori fac trecerea de la natură la cultură.
Turnul Șoarecilor străjuiește Rinul încă din Evul Mediu, fiind construit pe o insuliță în mijlocul fluviului. Numele său (Mäusenturm) provine din vechiul cuvânt german musen care înseamnă a pândi. Însă cei mai mulți preferă ca explicație pentru numele său legenda care s-a țesut în jurul episcopului de Mainz, Hatto. Acesta a fost pedepsit pentru lipsa de compasiune față de supușii săi, fiind devorat de șoareci în acest turn. Din păcate turnul nu este inclus în circuitul turistic, deși cu anumite ocazii poate fi vizitat.
Joaca în natură
Acesta este motto-ul care caracterizează cel mai bine parcul de joacă pentru copii. Parcul este în mare unul acvatic, fiind străbătut de un canal cu apă în care copiii se pot bălăci sau plimba cu o plută din lemn, trăgând de funia de care e legată pluta pentru a se deplasa. Pompe și roți de apă asigură distracția copiilor. Centrul parcului de joacă este un mare castel din lemn, în care cei mici se pot cățăra și apoi aluneca pe tobogane. Ne-a plăcut foarte mult acest parc de joacă chiar dacă în perioada în care am nimerit noi nu era apă. Am promis că vom reveni la vară.
Biserica Sankt Martin și castelul Klopp
Cu greu am reușit să o convingem pe Freya să părăsim parcul de joacă. Dar trebuia să vedem și restul orașului, așa că am pornit spre centru. În drum ne-am oprit la bazilica Sf. Martin. Interesant este că încă pe vremea romanilor în exact același loc existase un templu. Ajungând aici după ora 17:00, n-am reușit să vedem biserica în interior, fiindcă era închisă. Ne-am mulțumit să admirăm biserica doar din afară, dar avem de gând să revenim în viitorul apropiat.
Centrul orașului Bingen este unul modern, cu multe magazine, dar cum nu venisem la shopping, n-am pierdut prea mult timp pe aici. Ne-am oprit doar la Marktbrunnen, o fântână cu reliefuri din bronz în care sunt prezentate scene din istoria orașului, pentru a savura înghețata cumpărată de la gelateria de lângă.
Simbolul orașului Bingen este castelul Klopp, așezat pe o colină în mijlocul orașului. Castelul este destul de vechi, fiind pomenit pentru prima oară pe la 1282. Însă de atunci și până acum a fost distrus și reconstruit de câteva ori. Astăzi, aici se află sediul primarului, precum și un restaurant cu recenzii destul de bune. În curtea castelului se află și un turn în care se poate urca din aprilie până în octombrie. Din păcate n-am reușit să urcăm până sus la castel. Erau foarte multe scări și cum eram după noi cu două cărucioare, am zis pas. Încă un motiv pentru care trebuie să revenim în Bingen.
Rochusberg și Rochuskapelle
Deasupra orașului se află Rochusberg, o colină de 250 de metri, care te invită la o ieșire în natură, la plimbări și drumeții prin păduri și podgorii de viță-de-vie. De drumeții nu mai aveam timp, dar ne-am gândit să tragem o fugă cu mașina sus pentru a vedea orașul și valea Rinului de la înălțime. Pentru asta sunt amenajate mai multe puncte de belvedere. Inițial am vrut să mergem la Turnul împăratului Frederic (Kaiser-Friedrich-Turm), un turn de piatră cu o priveliște foarte frumoasă spre Bingen și vărsarea râului Nahe în Rin. Dar deja începea să se însereze și am hotărât să mergem doar la Rochuskapelle, de unde priveliștea cu valea Rinului este la fel de spectaculoasă.
Rochuskapelle este o biserică dedicată Sf. Rochus, considerat un ocrotitor împotriva ciumei. După ce în 1666 ciuma a făcut ravagii în Bingen, magistrații orașului au hotărât ridicarea unei biserici pe Rochusberg, care să fie dedicată sfântului Rochus.
Am lăsat mașina în parcarea de aici și ne-am îndreptat spre biserică. În fața acesteia se află un mic templu cu o frumoasă sculptură. De aici, cât vezi cu ochii se întind spre sud culturi de viță-de-vie.
Cum biserica era închisă, nu ne-a rămas decât să ne plimbăm pe aleile parcului ce se întinde la est de Rochuskapelle. În capătul acestuia am dat de un punct de belvedere foarte frumos, unde am și petrecut restul timpului, până la asfințitul soarelui.
