În Marburg am mai fost acum ceva ani, pe la începuturile noastre în Germania, și ne-a plăcut foarte mult. Orașul de pe malurile Lahn-ului se numără printre cele mai frumoase orașe din landul german Hessa. Și cum nu ne ia mai mult de o oră să ajungem în Marburg, orașul aflându-se la 100 km nord de Frankfurt, în vara anului trecut am hotărât să ne reîntoarcem aici, de data asta și cu cei mici alături de noi.
Traseul basmelor fraților Grimm
Frații Grimm au studiat în Marburg în perioada 1802-1805. Aici au început să adune basmele care au devenit renumite în întreaga lume, făcându-ne și nouă copilăria mai frumoasă. Pentru cei interesați să pornească pe urmele fraților Grimm, Biroul turistic din Marburg a amenajat traseul basmelor fraților Grimm, un traseu ce pornește din vechea grădină botanică a orașului și urcă prin vechiul centru istoric până la castelul conților de Hessa. La dreapta și la stânga potecii, pe case, scări și ziduri, personaje din basmele fraților Grimm însoțesc călătorii, uimind copii și adulți deopotrivă.
Vechea grădină botanică
Cum de-a lungul acestui traseu se regăsesc și principalele atracții turistice din Marburg, am decis să explorăm orașul urmând chiar acest traseu. Am lăsat mașina în parcarea de pe strada Pilgrimstein și ne-am îndreptat spre vechea grădină botanică din Marburg, prima oprire de pe traseul basmelor fraților Grimm, aflată la doar câțiva metri de parcare.
Vechea grădină botanică a fost amenajată de Universitatea din Marburg acum vreo 200 și ceva de ani. Cum numărul studenților din Marburg a crescut considerabil și grădina botanică s-a dovedit prea mică (are doar 3,6 hectare), acum 50 de ani a luat ființă noua grădină botanică cu o suprafață de 20 de hectare. Deși vechea grădină botanică a rămas în posesia Universității, aceasta este folosită de locuitorii din Marburg ca zonă verde publică.
Vechea grădină botanică a Universității este o zonă populară de recreere pentru locuitorii orașului. Așa că am profitat și noi de această oază de verdeață din centrul Marburgului și ne-am oprit aici pentru un mic picnic.
În mijlocul iazului din parc am zărit și peștișorul din aur din povestea fraților Grimm „Pescarul și soția sa”. Din păcate n-am reușit să-l convingem să ne îndeplinească și nouă trei dorințe, așa că am pornit mai departe.
Elisabethkirche
În capătul străzii Pilgrimstein, la doar câțiva metri de vechea grădină botanică, se înalță biserica Sf. Elisabeta, considerată cea mai veche biserică gotică din Germania. Cu cele două turnuri de 80 m biserica se aseamănă mult cu Domul din Köln, dar bineînțeles are proporții mai mici. Biserica a fost construită de cavalerii teutoni pe mormântul Elisabetei de Ungaria. La 4 ani aceasta a fost trimisă în Germania să se logodească cu fiul ducelui de Turingia. La 16 ani se căsătorea cu acesta, la 20 era deja văduvă și la 24 de ani trecea în lumea cealaltă. La câțiva ani după moartea sa, Papa o trece în rândul sfinților.
Interiorul bisericii este și el foarte impunător.
Pe o colină, vis-a-vis de Elisabethkirche se află capela Sf. Mihail, numită de localnici „Michelchen”(Mihăiță). Și aceasta a fost construită tot de cavalerii teutoni și este chiar mai veche decât biserica Sf. Elisabeta. A fost sfințită în 1270, cu 13 ani înainte de sfințirea bisericii Sf. Elisabeta. N-am mai urcat până acolo, fiind greu de ajuns pe scări cu două cărucioare și oricum trecusem pe la capelă la prima noastră vizită în Marburg.
Orașul de Sus
În schimb am pornit spre Orașul de Sus, urcând pe Steinweg, o străduță pietruită în care am dat peste capetele lupului și ale iezilor din povestea Lupul și cei șapte iezi.
Marburg este împărțit în Orașul de Sus și Orașul de Jos. Acesta din urmă este partea nouă a Marburg-ului, pe când Orașul de Sus se referă la vechiul centru istoric al orașului. Exceptând scările care leagă cele două părți ale orașului, în Orașul de Sus puteți ajunge și cu liftul. Urcarea cu liftul este mai spectaculoasă. Venind din Orașul de Jos cu o arhitectură mai modernă, în momentul în care se deschid ușile liftului simți că treci într-o altă lume. Intri într-un orășel medieval, cu străduțe înguste, pietruite, de-a lungul cărora se înșiră clădiri vechi de secole, la parterul cărora restaurante, cafenele, gelaterii și tot felul de magazine te invită să le treci pragul.
Două lifturi amplasate pe strada Pilgrimstein asigură ascensiunea spre Orașul de Sus. Ieșirile din lift sunt la capetele străzii Wettergasse. Pe această stradă sunt foarte multe case vechi cu structura din lemn. Cele mai multe datează din anii 1800, dar sunt și câteva din secolul al 16-lea.
Strada dintre Steinweg, strada pe care am urcat noi în Orașul de Sus, și Wettergasse se numește Neustadt (Orașul Nou). După ce Ordinul Teutonilor a început construcția bisericii Sf. Elisabeta, mulți cavaleri ai Ordinului și-au construit locuințele în jurul bisericii. Astfel, orașul s-a extins spre nord-est, pe la 1260 luând naștere un nou cartier numit Orașul Nou (Neustadt) care avea să dea și numele străzii.
Wasserscheide, între Neustadt și Wettergasse, amintește de faptul că aici se separau pe vremuri apa de ploaia de apa menajeră. Aici ne-am oprit și noi pentru a savura o înghețată de la gelateria Venezia în compania prințului-broscoi din povestea Prințul fermecat.
Vechea Universitate din Marburg
De pe Wettergasse am coborât pe Reitgasse, strada pe care pe vremuri locuiau nobilii cavaleri, spre Vechea Universitate. Marburg-Philipps-Universität este cea mai veche universitate protestantă, fiind înființată în 1527 de contele de Hessa, Filip cel Generos. Dacă nu știi că este vorba despre o universitate, la prima vedere ai impresia că ai în față un castel.
Primăria
De la Universitate, urcând pe strada Hirschberg, am ajuns la primărie și piața din fața acesteia, cu multe restaurante și taverne, unde mâncarea este foarte bună și la prețuri rezonabile. Pe una dintre clădirile din piață se odihnesc cele șapte muște doborâte dintr-o lovitură de croitorașul cel viteaz din povestea fraților Grimm.
Primăria din Marburg a fost construită cam în aceeași perioadă cu Universitatea. Partea dinspre piață a primăriei este deosebit de interesantă. Un turn hexagonal împarte clădirea în două, iar în vârful turnului se poate vedea un ceas încadrat de un trompetist suflând în goarnă și de Moartea întorcând o clepsidră. Pe acoperișul turnului stă un cocoș care-și deschide aripile la fiecare oră.
Statuia de lângă primărie amintește de momentul în care Sofia de Brabant, fiica Sfintei Elisabeta, și-a proclamat băiețelul de abia 4 ani conte de Hessa. Câțiva metri mai sus se află fântâna Sf. Gheorghe, locul de întâlnire al multor studenți din Marburg.
Biserica luterană
Din piața primăriei ne-am abătut un pic de la traseul dedicat basmelor fraților Grimm și am mers direct la Biserica luterană. Aceasta este a doua cea mai mare biserică din Marburg, după Biserica Sf. Elisabeta.
La colțul bisericii lupul o aștepta pe Scufița Roșie.
Lângă biserica luterană se află o alta oprire de pe drumul basmelor fraților Grimm. Fațada nordică a casei nr. 9 de pe strada Rübenstein este decorată cu „turtă dulce”, amintind de Hansel și Gretel care sunt răpiți de o vrăjitoare ce trăiește în pădure într-o casă construită din turtă dulce.
Castelul din Marburg al conților de Hessa
Deasupra orașului vechi tronează castelul conților de Hessa, simbolul orașului Marburg. Pentru a evita scările ce leagă Biserica luterană de castel am ales un drum mai ocolitor, mergând de-a lungul Ritterstraße și apoi urcând pe strada Landgraf Philipp. Pe această stradă pietruită ce duce la castel am dat de oglinda fermecată din povestea Albei-ca-zăpada:
„Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din țară?”
Împingând două cărucioare pe drumul din piatră, ajungem cu greu la poalele castelului, unde suntem întâmpinați de pantoful Cenușăresei. Acum am înțeles de ce pantoful nu se potrivea chiar oricui!
Nu am mai vizitat castelul la interior. Făcusem asta la prima noastră vizită în Marburg. Acum ne-am bucurat doar de minunatele priveliști surprinse de pe zidurile sale, am dat roată-împrejur castelului și apoi ne-am petrecut restul zilei în grădina cu trandafiri a castelului.
