Am avut mereu impresia că Riviera Franceză este o destinație scumpă. După ce am petrecut un concediu pe Coasta de Azur am văzut că trebuie să scoți mai mulți bani din buzunar pentru un concediu la Mamaia decât pentru unul pe litoralul francez. Am petrecut o săptămână pe Coasta de Azur, având „cartierul general” în Cannes, de unde am explorat cât de cât regiunea. Am fi preferat Nisa, dar am ales să stăm în Cannes datorită plajelor cu nisip. În Nisa plajele sunt cu pietre și asta a atârnat decisiv balanța în favoarea orașului Cannes.
Drumul spre Coasta de Azur
Am plecat din Germania cu mașina pe ruta Frankfurt – Mulhouse – Lyon – Orange – Aix-en-Provence – Cannes. Că să nu pierdem prima zi de cazare pe drum, am pornit spre Franța cu o zi mai devreme și spre seară ne-am oprit în Orange. Cu ocazia asta am văzut și celebrul amfiteatru roman din Orange. Din Orange până în Cannes sunt 250 km, așa că ultima parte a drumului n-avea să ne obosească, lăsându-ne destulă energie pentru explorarea orașului care urma să ne găzduiască în săptămâna ce urma.
Autostrăzile franceze
Am străbătut traseul pe autostradă. Deși autostrăzile franceze sunt scumpe, am preferat să plătim ca să ajungem mai repede la destinație. Vorba aia: time is money. Doar taxa de autostradă ne-a scos din buzunar 140 €, dus-întors. A trebuit să oprim la mai multe puncte de taxare unde lăsam între 8 € – 30 €. Deși la cele mai multe puncte de taxare poți plăti cu cardul, este bine să ai și cash la tine. La un punct de taxare nu ne-a fost recunoscut cardul VISA. Pe banda vecină era încă o persoană cu aceeași problemă, deci este bine să fii pregătit și pentru cazuri din astea. La dus s-a meritat să mergem pe autostradă. La întoarcere însă ne-am luat țeapă pentru că am prins un ambuteiaj. Am pierdut 3 ore circulând bară la bară. Astfel, am renunțat la confortul autostrăzii și-am mers o bucată de drum și pe drumurile naționale.
Etilotestul
Prin vara anului 2012 s-a dat o lege în Franța prin care toți șoferii (inclusiv turiștii) sunt obligați să aibă un etilotest în mașină. Acesta trebuie să respecte standardele franceze. De asta vă dați seama dacă pe etilotest este trecută abrevierea „NF”. Etilotestul ar trebui să-l găsiți în supermarketuri, benzinării sau farmacii. Noi n-am reușit să găsim nici unul, deși, după ce am intrat în Franța, am întrebat pe la fiecare benzinărie întâlnită în primii 200 km. Nici în Orange n-am avut succes. Atât la supermarket, cât și în farmaciile din oraș n-am reușit să dăm de blestematul de etilotest. Așa că am renunțat să-l mai căutăm și am sperat că nu o să fim amendați. Amenda ar fi fost undeva pe la 11 €. Din 2017 lucrurile s-au mai relaxat și, deși legea n-a fost desființată, nerespectarea acesteia nu atrage nici o pedeapsă sau amendă.
Cazarea pe Coasta de Azur
Inițial căutasem cazare pe booking, dar prețurile pe la hoteluri începeau de la 800 €/săptămână pentru o cameră. Așa că ne-am gândit de ce să dăm atâția bani pe o cameră pe care o folosim doar ca să dormim, când am putea să închiriem un apartament întreg la jumătate de preț.
Așa am ajuns să închiriem de la un englez un apartament cu 2 camere într-un bloc aflat la vreo 20 de minute de plajă. Am plătit doar 320 € pentru o săptămână. În fața blocului era o grădina frumoasă cu palmieri și aveam acces și la piscină. În plus, puteam lăsa mașina în parcarea subterană a blocului. După ce am văzut cum se conduce pe acolo, n-am recomanda să vă lăsați mașina parcată pe stradă. Dacă vă imaginați că „francezii sunt cei mai proști șoferi din Europa” este doar un clișeu, atunci vă înșelați. Nu am putut să nu observăm că majoritatea mașinilor din Cannes erau zgâriate și lovite. Chiar și mașinile de poliție erau avariate, așa că ne-am bucurat nespus că mașina noastră stătea în siguranță în parcare.
Cu proprietarul nici măcar nu ne-am întâlnit. Am discutat doar prin E-mail. Am plătit inițial un avans și cu câteva săptămâni înainte de începerea vacanței am transferat și restul de bani. Cheile le-am primit prin poștă.
Prima zi pe coasta de azur: Cannes
După ce ne-am instalat în apartament, am ieșit să facem cunoștință cu orașul. Am pornit în direcția mării și după un sfert de oră eram pe Croisette. Renumitul bulevard din Cannes se întinde 3 km de-a lungul țărmului mării. Ne-am plimbat de-a lungul bulevardului mărginit pe o parte de hoteluri celebre, cazinouri și buticuri de marcă și de grădini umbrite de palmieri, plaje cu nisip și portul Canto, pe cealaltă parte. Cu ocazia asta am văzut și plaja publică la care aveam să tot venim în zilele următoare. După cum v-am mai spus, plaja din Cannes este cu nisip și ne-a surprins că nu era deloc aglomerată. Poate pentru că era doar iunie și puhoiul de turiști nu luase încă cu asalt plajele Mediteranei. Probabil în celelalte luni de vară este mai aglomerat.
Palatul Festivalului de Film și Portul din Cannes
La câțiva metri de plaja publică se află Palais des Festivals et des Congres, celebrul palat în care se ține Festivalul de Film de la Cannes. Covorul roșu este întins pe scările palatului tot timpul anului și este, prin urmare, unul din locurile extrem de populare în rândul turiștilor dornici să intre pentru câteva minute în pielea starurilor de la Hollywood. În fața Palais des Festivals vă puteți plimba pe un mini Walk of Fame. Celebrități franceze și internaționale și-au imortalizat aici amprentele și autografele.
Următoarea noastră oprire a fost în portul din Cannes. Situat chiar lângă Palatul Festivalului de Film, acesta nu este unul foarte mare, dar este de recomandat pentru o plimbare relaxantă în care poți admira iahturile și peisajul din jur.
Le Suquet: un fermecător cartier medieval de pe Coasta de Azur
După ce am părăsit portul, ne-am pierdut în labirintul de străduțe din „Le Suquet“, centrul vechi al orașului. Am urcat până în vârful colinei unde se află Église Notre-Dame-d’Espérance, o biserică în stil gotic din secolul al 17-lea. Construcția bisericii a început în anul 1521 și trebuia să dureze 3 ani, însă francezilor le-a luat 100 de ani pentru finalizarea ei. Abia în 1627 a fost gata biserica.
Chiar lângă biserică se află intrarea în Musée de la Castre care se află într-un fost castel. De fapt clădirea a fost pe vremuri o mănăstire fortificată. Complexul este dominat de turnul medieval din secolul al 12-lea în care puteți urca dacă 109 trepte nu sunt o problemă pentru voi. Noi n-am urcat, ci am rămas jos, de unde priveliștea cu orașul și portul este la fel de uimitoare.
Deși nu sunt foarte multe obiective turistice de văzut, ne-a plăcut în Cannes. Orașul rămâne un punct de atracție important pentru turiștii care sosesc pe Coasta de Azur, deși din punctul nostru de vedere nu se ridică la nivelul orașelor Nisa și Monaco.
Ziua a 2-a pe coasta de azur: Grasse
A doua zi, după ce am stat la plajă până pe la prânz, am pornit după-amiază spre Grasse. Cum gara nu era departe de noi, am ales să mergem cu trenul până acolo. Un bilet costa 8,80 € dus-întors. Ce ne-a enervat la gara din Cannes a fost că la automatele pentru bilete puteai plăti doar cu cardul sau cu monede. Din cauza asta nici un turist nu-și cumpăra bilet de la automate. Am fost obligați astfel să stăm la o coadă lungă și chiar ne-a fost teamă că o să pierdem trenul. Din când în când mai venea câte un angajat ca să ne informeze că putem cumpăra bilete și de la automate. Serios?
Grasse: capitala mondială a parfumurilor
De la gara din Grasse trebuie să urci până în centrul vechi. La doar câțiva metri de gară, pe partea stângă, este o scurtătură cu niște scări care te duc până sus în centrul vechi. Bineînțeles că n-am văzut-o. Poate eram prea entuziasmați, așa că am tot urcat pe traseul pentru mașini și după mai bine de o oră am ajuns și noi în grădina publică. Ne-am odihnit aici puțin și apoi am vizitat parfumeria Fragonard. Alături de Molinard și Galimard – și ele tot din Grasse, parfumeria Fragonard se numără printre cele mai vechi și cunoscute manufacturi de parfumuri din lume. Intrarea este gratuită și au și un magazin din care poți cumpăra diferite parfumuri, uleiuri sau săpunuri. Pentru cei mai interesați de istoria parfumurilor există și un muzeu dedicat acestora, Musée International de la Parfumerie. Acesta se află în apropiere de parfumeria Fragonard, pe bulevardul Jeu de Ballon.
Grasse: Orașul Vechi
În Grasse nu sunt foarte multe de văzut, așa că am pierdut timpul plimbându-ne pe străduțele înguste din centrul vechi. N-am fost foarte impresionați de ce am văzut. Casele alea înalte care abia lasă să pătrundă soarele pe străduțele întunecoase sunt urâte. Au fațadele scorojite și crăpate, ultima renovare datând probabil de pe vremea lui Napoleon. Nici localnicii, în mare parte magrebieni, nu ne inspirau prea multă încredere, așa că ne-am bucurat când am părăsit străzile întunecoase din centrul vechi. Cel mai mult din centrul vechi ne-a plăcut catedrala, în fața căreia am asistat și la un concert. Asta ne-a mai îndulcit puțin ziua.
Deși Grasse a fost o experiență interesantă, nu credem că e unul dintre locurile de pe coastă care trebuie neapărat vizitate. Poate doar dacă ești un înnebunit fan al istoriei parfumurilor. Pentru noi ar fi fost mai interesant să vedem alte locuri de pe Coasta de Azur, la care am renunțat din cauza timpului scurt petrecut în regiune.
Share!
Distribuie articolul prietenilor tăi!
S-ar putea să-ți placă și:
