Castelul Weilburg ocupă un loc aparte în inimile noastre, fiind primul obiectiv turistic pe care l-am vizitat în Germania, după ce ne-am mutat în această țară. Au trecut aproape 10 ani de atunci, așa că într-o zi, nemaiștiind ce să vizităm, am zis hai să revedem castelul Weilburg. Nu prea obișnuim să ne întoarcem în aceleași locuri (lumea e mare și timpul pe această lume prea scurt), dar pentru Weilburg vom face întotdeauna o excepție de la regulă.
Weilburg este un orășel de cca 13.000 de locuitori din landul german Hessa, fiind așezat pe valea râului Lahn, la vreo 65 km nord-vest de Frankfurt am Main. Încă de la prima noastră vizită am observat că regii și conții se simțeau ca la ei acasă în Weilburg. Pe o colină deasupra Lahn-ului, ocupând aproape o jumătate din centrul vechi al orașului, se înalță castelul Weilburg, fosta reședință a conților de Nassau-Weilburg, care modelează de secole peisajul urban, atrăgând sub vraja sa vizitatori din toate colțurile lumii.
Perla de pe Lahn
Nici după 10 ani castelul Weilburg nu și-a pierdut din farmec. Menționat pentru prima oară în anul 900, castelul este extins de contele Philipp al III-lea și de fiul său, Albrecht de Nassau-Weilburg, luând naștere un complex cu patru aripi în stil renascentist.
Imaginea de astăzi a castelului se datorează contelui Johann Ernst de Nassau-Weilburg. Tânărul conte, pornit într-o călătorie educațională prin Europa, ajunge la Versailles, la curtea magnifică a Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. La fel ca toți oaspeții, este copleșit de luxul palatului și grandoarea grădinilor. Astfel, ia nașterea viziunea tânărului conte, care va transforma Weilburg dintr-un oraș medieval, marcat de distrugerile din timpul Războiului de 30 de ani, într-un oraș baroc înfloritor. De atunci oamenii vorbesc despre Weilburg ca de „perla de pe Lahn”.
Grădinile castelului Weilburg
După ce am lăsat mașina în parcarea de lângă primărie, ne-am îndreptat spre castelul Weilburg. Întreg ansamblul este compus din castelul propriu-zis, biserica castelului și câteva grădini. Am început mai întâi cu grădinile castelului. Porțile acestora sunt deschise vizitatorilor până ce se înnoptează, iar accesul este gratuit. Îmi amintesc și acum de cât de impresionați am fost acum 10 ani de grădinile castelului Weilburg. Reacția noastră a stârnit zâmbetul îngrijitorilor care trebăluiau în acele momente pe aleile parcului.
Nici de data asta n-am fost mai puțin impresionați de frumusețea grădinilor. Ăsta era și scopul lor. În epoca barocă, cu cât o grădină era mai splendidă, cu atât era mai mare reputația suveranului.
Grădina superioară
Grădinile de la castelul Weilburg sunt împărțite în grădina superioară și grădina inferioară care, la rândul ei, se întinde pe alte trei terase amenajate diferit. Există două intrări în grădinile palatului. Prin intrarea sudică din piața König Konrad poți ajunge direct în grădina inferioară, iar pe la vest este asigurat accesul din Marktplatz în grădina superioară. Cele două grădini nu sunt separate, ci poți trece din una în alta indiferent de ce intrare alegi.
Dacă acum 10 ani am intrat pe la sud direct în grădina inferioară, de data asta am ales să intrăm pe la vest. Trecem prin poarta cu stâlpi din marmură de Lahn și pătrundem în grădina superioară. Aceasta este strâns legată din punct de vedere arhitectural de oranjeria superioară care era folosită nu doar pentru a adăposti iarna plantele din grădină, ci servea și ca sală de bal.
O balustradă din fier forjat și cu stâlpi din marmură de Lahn mărginește grădina, întinzându-se de-a lungul stâncii abrupte de deasupra Lahn-ului. Priveliștea de aici spre oraș este minunată. Balustrada grădinii este ornamentată cu vaze mari, verzi și aurii. Pe vremuri acestea erau umplute cu ulei și erau folosite pentru iluminarea grădinii.
În grădina din fața oranjeriei superioare este amplasată o fântâna arteziană. Motiv de bucurie pentru Freya care s-a „bălăcit” minute în șir, netulburată de lupta care se ducea în mijlocul fântânii între Hercule și gigantul Antaeus.
I-am lăsat pe Hercule și Antaeus să-și rezolve între ei problemele și ne-am îndreptat spre terasele grădinii inferioare. Până să ajungem însă acolo ne-am mai oprit pe o băncuță pentru a ne odihni și gustări câte ceva la umbra unei pădurice de tei care se întinde până la terasa sudică. Interesant este că această terasă este în același timp și acoperișul celei de a doua oranjerii a castelului.
Grădina inferioară
În dreapta și în stânga terasei sudice, o scară mare duce în jos la parterul inferior. Grădina inferioară se întinde pe trei terase străbătute de cărări, pe care zăbovim și noi pentru a admira statuile aurite, fântânile arteziene și ceasul solar.
Castelul Weilburg la interior
După plimbarea prin grădini am decis sa vedem și interiorul castelului, astfel ne-am îndreptat spre intrarea acestuia, trecând mai întâi prin piața centrală a orașului (Marktplatz). În centrul pieței se află Fântâna lui Neptun.
Vizitarea castelului se face cu ghid (în germană), iar prețul unul bilet este de 5 euro/persoana. Turul durează cca 50 de minute. În acest timp am vizitat bucătăria, care este încă funcțională, camerele servitorilor, diferite camere de recreere în care se găsesc superbe picturi renascentiste, dormitoare, sala de baluri, încheind cu oranjeria care conectează palatul renascentist cu biserica și parcul castelului. Din păcate fotografiatul este interzis, așa că nu vă pute arăta cât de frumoase sunt camerele castelului. Cea mai impresionantă încăpere este Cabinetul Principesei, numit și Cabinetul chinezesc, în care sunt expuse pe etajere din aur numeroase obiecte din porțelan aduse din Asia de Est.
Concluzii
Castelul Weilburg este unul dintre cele mai cunoscute castele baroce din landul Hessen. Reședința conților de Nassau-Weilburg este numită și perla de pe Lahn și merită cu desăvârșire o vizită completată de un tur al orașului vechi. În cazul în care nu vreți să vedeți castelul la interior, vă recomandăm să vă opriți neapărat în grădinile acestuia. Intrarea este gratuită, iar grădinile și priveliștile de aici sunt foarte frumoase.
