A 5-a zi din vacanța noastră pe Coasta de Azur am dedicat-o pentru Eze Village și Saint-Jean-Cap-Ferrat, două localități foarte frumoase de pe Riviera franceză, așezate între Nisa și Monaco, la distanță mică una de cealaltă.
Eze Village
Èze, o localitate așezată între Nisa și Monaco, are aproape 2500 de locuitori și se întinde de la Èze-sur-Mer, de pe țărmul Mediteranei, până la Eze Village, un sat medieval foarte pitoresc, cocoțat la 430 m deasupra mării.
Cum ajungi în Eze Village?
- cu autobuzul 82 care pleacă din Nisa, din stația Vauban, spre Plateau de la Justice. Biletul costă 1,50 €.
- cu autobuzul 112 care pleacă din Nisa, din stația Vauban, spre Monte Carlo.
- cu trenul din Nisa până la gara Èze-sur-Mer, iar de aici puteți urca pe jos pe Nietzsche’s Path. Biletul la tren costă 2,90 €, iar pe poteca lui Nietzsche aveți de urcat în jur de o oră până în satul Èze.
- cu mașina rămâne cel mai ușor de ajuns la Eze Village. Pentru aceasta variantă am optat și noi, mai ales că la intrarea în sat este și o parcare cu plată. Cel mai bine este să ajungi aici dimineața. După prânz cam greu mai găsești un loc liber de parcare.
Eze Village: cea mai frumoasă panoramă de pe Coasta de Azur
Micul sat medieval de pe Riviera franceză ne-a captivat imediat cu labirintul de străduțe înguste, magazinele mici și buticurile de artă, dar mai ales cu priveliștea pentru care a devenit renumit în lumea întreagă. Am pierdut ore întregi explorând fiecare colțișor din idilicul sat francez și tot nu ne-am săturat. Eze Village este poate cel mai frumos loc de pe Coasta de Azur.
Tot urcând pe străduțele satului medieval, am ajuns la Jardin Exotique. Intrarea costă 6 € (2022), dar merită fiecare bănuț. Noi am avut French Riviera Pass și n-a trebuit să plătim intrarea. În grădină ne-am plimbat printre cactuși înfloriți, citrice și alte plante tropicale aduse de prin Africa și America și nu ne-am mai săturat de privit marea albastră. A fost ca un vis din care n-ai vrea să te mai trezești.
Saint Jean Cap Ferrat
Vila Rothschild
Din Èze-Village am coborât direct în Saint Jean Cap Ferrat, unde ne-am oprit mai întâi la vila Rothschild. Parcarea din curtea domeniului baronesei Beatrice Ephrussi de Rothschild este gratuită.
Intrarea costă 16 € (2022), dar am profitat iarăși de French Riviera Pass și n-am plătit nimic. După ce am primit la casa de bilete ghidurile audio, am pornit să descoperim fiecare colțișor din vila baronesei de Rothschild, admirând colecții de porțelan, tapiserii, picturi și mobilier de epocă.
La etaj este un balcon cu priveliște spre grădini. Furați de imaginea de vis, n-am mai pierdut mult timp în vilă și am coborât în grădini. În grădina franțuzească se află fântâni arteziene care, o dată la 20 de minute, oferă un spectacol superb. Pe lângă grădina franțuzească mai sunt încă 8 grădini cu teme diferite: grădina florentină, grădina spaniolă, grădina exotică, grădina de piatră, grădina japoneză, grădina de trandafiri, grădina provensală și grădina de Sèvres. Deși am încercat să le vedem pe toate, nu știm dacă am reușit. La un moment dat renunți să te mai uiți pe hartă și te lași purtat pe aleele cochete, îmbătat de imaginea golfului albastru plin de iahturi.
Plaja Paloma și Pointe de Saint-Hospice
De la vila Rothschild am pornit spre port. Am lăsat mașina în parcarea de aici și ne-am îndreptat spre plaja Paloma. Pe internet, toată lumea ridică în slăvi această plajă, fiind descrisă ca una dintre cele mai frumoase de pe Coasta de Azur. Pe noi nu ne-a impresionat deloc. Plaja nu era curată. Nisip nu o să prea găsiți aici. În schimb sunt multe pietre care se încing de la soare și-ți ard tălpile, astfel încât ai nevoie de papuci ca să ajungi în apă fără arsuri. În apă sunt iar foarte multe pietre, iar intrarea este abruptă.
După vreo 2 ore am abandonat plaja și am hotărât să facem le tour de Saint Hospice, un traseu de vreo 3 km care trece prin Pointe de Saint-Hospice, cel mai estic punct al peninsulei Cap Ferrat. La început, poteca care șerpuiește de-a lungul țărmului este atât de îngustă încât abia pot trece doi oameni.
Pe la jumătatea traseului am abandonat poteca și am făcut la drepta pe o alee, numită Edmund Davis. Pașii ne-au purtat până la cimitirul dedicat soldaților belgieni căzuți în Primul Război Mondial. În spatele cimitirului se află Chapelle de Saint Hospice, o capelă construită în secolul al 11-lea și restaurată prin secolul al 16-lea de ducele de Savoia. Lângă biserică se înalță statuia de bronz a Fecioarei cu pruncul Iisus. Cu o înălțime de 11 m este aproape la fel de înaltă ca biserica.
S-ar putea să-ți placă și:
