Astăzi vă invităm la o plimbare virtuală prin grădinile palatului din Schwetzingen, despre care Voltaire spunea că este ultimul lucru pe care dorește să-l vadă înainte de a muri. Despre palatul Schwetzingen nu știam nimic la început. Am auzit întâmplător de acest orășel în timpul vizitei noastre din Heidelberg, iar de atunci tot mergem regulat să ne plimbăm prin grădinile palatului. Schwetzingen se află la 10 km vest de Heidelberg și la 90 km sud de Frankfurt, fosta reședință de vară a principilor-electori din Palatinat fiind desemnată una dintre cele mai importante atracții turistice din landul Baden-Württemberg.
Scurt istoric
Palatul Schwetzingen este atestat documentar pentru prima oară în anul 1350. Pe atunci era doar o cetate medievală înconjurată de un șanț cu apă. În 1427, castelul intră în posesia principilor-electori ai Palatinatului, iar în secolele următoare va fi de mai multe ori distrus și apoi reconstruit. Palatul Schwetzingen în forma sa actuală datează din timpul domniei principelui Johann Wilhelm, iar urmașii săi, Carl Phlipp și Carl Theodor, în timpul cărora palatul avea să fie folosit ca reședință de vară, se vor dedica amenajării grădinii palatului.
La începutul secolului al 19-lea, Palatinatul și palatul din Schwetzingen ajung în posesia margrafului de Baden, Carl Frederic, care va folosi palatul doar ocazional. Pe la mijlocul secolului al 19-lea acesta va fi folosit ca azil pentru orbi, spital militar, apoi ca birou fiscal.
Din secolul al 20-lea castelul Schwetzingen intră în circuitul turistic, fiind deschis turiștilor ca un muzeu care să amintească de domnia principelui Carl Theodor.
Informații utile pentru vizitarea palatului
Deși am fost de multe ori la castelul Schwetzingen, până acum n-am reușit să vedem castelul și la interior. La fiecare vizită ne-am limitat doar la plimbări prin grădina palatului care, ocupând o suprafață de 72 de hectare, ne ocupa aproape tot timpul petrecut în orășelul de lângă Heidelberg.
În perioada 31 octombrie 2021 – 26 martie 2022, intrarea costă 8 € și include un tur cu ghid doar al etajului I al palatului și accesul în grădină. Pentru cine vrea să vadă doar grădinile, intrarea costă 5 €.
De la 27 martie 2022 până la 29 octombrie 2022, intrarea pentru etajul I al palatului și grădină costă 11 €, iar cine dorește să vadă și etajul al II-lea al palatului, trebuie să plătească 12 €. Intrarea doar în grădină costă 8 €.
Pentru mai multe informații verificați și site-ul oficial al palatului Schwetzingen.
La primul etaj pot fi vizitate apartamentul principelui-elector Carl Theodor și apartamentul soției sale, Elisabeta Augusta. După ce Palatinatul a intrat în stăpânirea ducatului Baden, la etajul al II-lea al castelului Schwetzingen margraful Carl Frederic a amenajat pentru tânăra sa soție, contesa Luise Karoline von Hochberg, un apartament în stil Empire.
Pe lângă apartamentele de mai sus, în palat mai pot fi văzute mai multe camere dedicate diferitelor activități zilnice: Camera de lucru, Biblioteca etc., iar în aripa sudică se află două săli dedicate festivităților: Salonul Vânătorii și Salonul Mozart în care, în 1763, a susținut un concert și tânărul compozitor. În aripa nordică a castelului Schwetzingen sunt găzduite capela și teatrul rococo, cel mai vechi teatru din Europa care s-a păstrat din secolul al 18-lea.
Grădinile palatului Schwetzingen
Palatul Schwetzingen este faimos în special pentru grădinile sale. Acestea se întind pe o suprafață de 72 de hectare și ne-au impresionat de la prima vedere cu frumusețea lor și modul armonios în care sunt amenajate.
Grădina franceză
Piesa de rezistență este grădina în stil baroc. Aceasta are o formă circulară, fiind mărginită în partea estică de aripile palatului. La vest cercul este închis de statuile a doi cerbi din care se revarsă jeturi de apă într-un bazin. În interiorul cercului aleile și spațiile cu flori sunt amenajate astfel încât să formeze o cruce.
Intersecția brațelor crucii este marcată de o fântână arteziană decorată cu figurine reprezentând niște copilași călărind delfini. Fântâna face referire la legenda lui Arion din Lesbos, un faimos cântăreț grec. După ce s-a îmbogățit în Italia, acesta a angajat o navă cu marinari să-l ducă în patria sa natală. Marinarii, dorind să pună mâna pe bogățiile sale, au hotărât să-l omoare pe Arion, aruncându-l peste bord. Înainte de a fi aruncat peste bord, Arion le-a cerut marinarilor să-l mai lase pentru o ultimă oară să cânte. Cântecul său a atras delfinii care l-au purtat pe Arion până la țărm, salvându-l astfel de la înec.
Grădina englezească
Mergând de-a lungul axei principale a grădinii franceze se ajunge la un iaz populat de lebede, rațe, nutrii și crapi uriași care ies la suprafață, așteptând să fie hrăniți. De aici începe grădina englezească care, spre deosebire de grădina franțuzească, este caracterizată de lipsa simetriei. Aici, natura sălbatică cu pajiști cu iarbă înaltă, copaci și arbuști care sunt lăsați să crească în voie este stăpână.
Grădina englezească este decorată cu amfore, obeliscuri, statui și alte construcții, cum ar fi spre exemplu templul lui Mercur care a fost construit special sub formă de ruine, integrându-se astfel armonios în peisajul natural.
Templul lui Mercur nu este însă singurul templu dedicat zeilor antici. În timpul plimbărilor noastre prin grădină am mai descoperit încă două temple: unul dedicat Minervei, iar celălalt lui Apollo. Dintre acestea templul lui Apollo este cel mai impresionant. Este vorba de o construcție terasată, pe platforma superioară fiind așezată statuia zeului Apollo cântând la liră. Venind dinspre vest, poți ajunge la Apollo prin niște coridoare care străbat grota de sub templu. Aceasta este calea care conduce vizitatorii din întuneric spre lumină, Apollo fiind zeul Soarelui. Dinspre est, accesul în templu se face urcând o serie de trepte care încadrează o mică cascadă. Templul lui Apollo este și un punct de belvedere, oferind vizitatorilor priveliști panoramice cu teatrul natural de la poalele templului și cu oranjeria și grădina amenajată în jurul acesteia.
Oranjeria
Începând cu secolul al 16-lea, colecțiile de portocali și alte citrice devin o modă la curțile regale europene. Iarna, plantele exotice erau depozitate în clădiri încălzite, numite oranjerii. Oranjeria de la palatul Schwetzingen a fost construită în timpul principelui Carl Theodor și, din lipsă de spațiu, aici se organizau uneori și baluri. Astăzi puteți vede aici expoziții având ca temă grădinăritul, precum și statuile originale care pe vremuri decorau aleile grădinii (pentru a le proteja, în grădina se pot vedea doar copii ale acestora).
Badhaus: locul de reculegere al principelui Carl Theodor
În apropierea templului lui Apollo se află Badhaus, o căsuță construită în stilul unei vile italiene, unde principele Carl Theodor se retrăgea adesea pentru a se dedica hobby-urilor sale. Dacă restul grădinii era deschis publicului, Badhaus și grădina din jur erau rezervate doar principelui, accesul altor persoane fiind permis doar la invitația acestuia. O atracție interesantă la interior o reprezintă baia cu o cadă integrată în podea, umplută prin două țevi în formă de șerpi cu apa încălzită în bucătăria alăturată. Baia este astfel decorată încât ai impresia că te afli într-o grotă.
Atracția cea mai importantă din grădina de aici este fântâna numită „Bătălia păsărilor”. În centrul acesteia este reprezentată o bufniță, în ghearele căreia se zbate un fazan. În jurul celor două păsări care se luptă, cocoțate pe niște schele metalice, se află alte 20 de păsări din ciocurile cărora se revarsă în fântână jeturi de apă.
Templul Demetrei și Castelul de Apă
Templul Botanicii din grădina palatului Schwetzingen mai este numit și Templul Demetrei, zeița naturii și agriculturii. Legenda ne povestește că Demetra a avut cu Zeus o fiică, numită Persefona. Hades, zeul Infernului, se îndrăgostește de fiica Demetrei și o răpește. Mâniată, Demetra refuză să se mai ocupe de natură până ce fiica sa nu se reîntoarce acasă. Până la urmă povestea se termină cu un compromis: Persefona va petrece șase luni din an în regatul subpământean al soțului său, ceea ce coincide cu anotimpurile toamnei și iernii, în care natura se veștejește și moare, iar în cealaltă jumătate de an, Persefona va sta cu mama sa. Reîntoarcerea Persefonei marchează sosirea primăverii și renașterea naturii.
Vizavi de Templul Demetrei a fost construit sub formă de ruine un castel roman de care este atașat un apeduct. Pe o scară se poate ajunge la etajul superior al castelului pentru a putea admira de sus o parte din grădina englezească.
Moscheea și grădina turcească
La poalele colinei pe care a fost construit Templul lui Mercur se întinde un iaz mai mic în care se reflectă o construcție mai puțin obișnuită pentru curtea unui principe creștin. Este vorba de o moschee, cunoscută și sub numele de Moscheea Roșie.
Nu știu dacă prin construcția unei moschei la curtea sa principele Carl Theodor a vrut să demonstreze că este un conducător tolerant, dar combinația dintre arhitectura occidentală și cea orientală, dată de cupole baroce și ferestre arcuite alături de minarete și pavilioane, este fascinantă. Construirea acestei moschei are probabil legătură cu interesul crescut al nobililor din secolul al 18-lea pentru cultura arabă. Asta ne aduce aminte de regele Bavariei care, fascinat de cultura romană, și-a construit o vilă romană în grădina Palatului Johannisburg din Aschaffenburg.
La interior, moscheea are o cameră centrală circulară, decorată cu inscripții în arabă și germană, cu o priveliște spre cupola minunată. La exterior, moscheea ne-a impresionat cu cele două minarete și cu curtea sa interioară înconjurată din trei părți de galerii de colonade și pavilioane cu cupole, din vârful cărora strălucesc semiluni aurite.
Grădina japoneză
La est de Moscheea Roșie se întinde așa zisa grădină japoneză, în care atracția principală sunt cireșii japonezi. Aceștia înfloresc la sfârșit de martie, început de aprilie, perioadă în care grădina este practic asaltată de vizitatori. Doar pentru cireșii japonezi înfloriți am fost și noi într-o primăvară și n-am văzut niciodată coadă la bilete așa cum era în acel moment. În această perioadă, grădina este atât de populară, încât administrația castelului a înființat pe site-ul oficial un Blühbarometer care oferă, prin imagini postate la intervale regulate, informații despre starea actuală a florilor de cireș.
Sperăm că v-a plăcut plimbarea virtuală prin grădinile palatului Schwetzingen. Este un loc care trebuie văzut, dacă sunteți prin apropiere. Alocați-i destul timp! La prima noastră vizită în această minunată grădină am petrecut 6 ore și n-am reușit să explorăm chiar fiecare colțișor, dar am recuperat la vizitele următoare. Mai rămâne să vedem și palatul Schwetzingen la interior, mai ales că acum s-au încheiat și renovările.
Share!
Distribuie articolul prietenilor tăi!
