Nu puteam să ajung în Salzkammergut și să nu trec și prin Bad Ischl, considerat inima regiunii austriece. Așa că într-una dintre zile am planificat o plimbare prin Bad Ischl. După un mic dejun consistent la pensiunea din Abtenau, unde îmi stabilisem cartierul general, m-am pus la drum.
Bad Ischl este un orășel șarmant, situat în inima regiunii Salzkammergut, regiune care-și datorează numele extracției „aurului alb”, cum mai este numită sarea (Salz în lb. germană). Regiunea a devenit în timp o atracție turistică de renume mondial, devenind faimoasă pentru lacurile sale cu ape limpezi, în care se reflectă cu grație crestele Alpilor austrieci.
Dezvoltarea orașului ca o stațiune balneară începe prin anii 1820, când medicii încep să-și trimită pacienții aici pentru odihnă și relaxare. Mulțumită familiei imperiale, mai exact cuplului format din arhiducele Franz Karl, fiul împăratului Austriei Franz I, și din arhiducesa Sophie care nu reușeau să aibă urmași, renumele orașului crește. Abia după 6 ani de căsnicie și multe sarcini pierdute, după mai multe sejururi la băile din Ischl, vine pe lume primul copil al cuplului – viitorul împărat Franz Joseph. Doi ani, respectiv trei ani mai târziu, vedeau lumina zilei alți doi fii, Maximillian, împărat al Mexicului pentru o scurtă perioadă de timp, și Karl Ludwig.
Astfel, succesul fenomenal al arhiducesei Sophie și al soțului său, Franz Karl, a transformat localitatea în cea mai importantă stațiune balneară a Monarhiei habsburgice. Un sejur de vară la băile din Ischl devine de acum un „must” social. Astfel, orașul cunoaște o dezvoltare rapidă, fiind construite hoteluri, vile și case de vacanță, precum și alte facilități menite să-și răsfețe noii oaspeți cu sânge albastru.
Drumul spre Bad Ischl
Deși acasă îmi făcusem deja traseele pe care urma să le parcurg cu mașina, la fața locului a trebuit să schimb planul. În timpul micului dejun, discutând cu gazda mea despre ce aveam de gând să vizitez în ziua respectivă, am primit vestea proastă că trebuie să schimb traseul pe care îl planificasem pentru a ajunge în Salzkammergut. Cu vreo câteva zile înainte de sosirea mea în Austria, o furtună a făcut ravagii în zonă, iar drumul care lega Abtenau de Hallstatt și de restul regiunii Salzkammergut, cu trecere prin Rußbach și Gosau, fusese închis deoarece suferise avarii serioase.
Mi-am zis că nu-i nimic. Ghidându-mă după proverbul care spune că toate drumurile duc la Roma, m-am gândit că există cu siguranță și alte drumuri care duc la Bad Ischl. Consultând harta, cea mai scurtă variantă era traseul pe Postalmstraße, o stradă panoramică, cu o taxă de 10 €, care leagă Abtenau de Strobl și Wolfgangsee. De aici nu mai sunt decât câțiva km până la Bad Ischl. Gazdă îmi spulberă speranțele, anunțându-mă că și acest drum este închis. Singura soluție pentru a ajunge în Salzkammergut este să ocolesc munții, fie pe la nord, cu trecere prin Golling, Hallein și apoi pe lângă lacurile Fuschl și Wolfgang, fie prin sud, cu trecere prin Werfen, Schladming și Bad Aussee.
Am ales să ocolesc prin nord. Era traseul mai scurt și deja cunoșteam porțiunea de drum până la Wolfgangsee, unde fusesem cu câteva zile în urmă. Astfel că drumul de 40 km din Abtenau până în Bad Ischl, pe care-l planificase acasă, devine unul de 90 km, iar în loc de 40 de minute aveam acum de condus o ora jumătate. Iar distanțele vor deveni și mai mari în zilele următoare, în care îmi planificasem vizitele în Hallstatt și Gmunden.
Unde am parcat?
Când merg cu mașina într-un nou oraș, încerc să găsesc o parcare cât mai ieftină și nu prea departe de obiectivele turistice. Nu mă deranjează că nu e în buricul târgului. Îmi place să merg pe jos, mai ales într-un oraș pe care abia urmează să-l descopăr. Așa am făcut și în Bad Ischl. Cercetând online, parcarea cea mai potrivită din care să pornesc la plimbare prin Bad Ischl s-a dovedit a fi cea de la adresa Salinenplatz 1. Tariful pentru o zi era de maxim 4 €. Problema e că la fața locului, din cauza GPS-ului care nu era actualizat și pentru că erau câteva străzi cu sens unic care m-au derutat, am avut dificultăți în a găsi respectiva parcare. Astfel, am nimerit în parcarea de lângă gară, care s-a dovedit de două ori mai scumpă. Am plătit 8 euro și ceva, tariful fiind undeva pe la 2,40 euro/oră.
Vila imperială din Bad Ischl
Din 1849 până în 1914, Ischl a fost reședința de vară a împăratului Franz Joseph I, în timpul căruia orașul a cunoscut o perioadă înfloritoare din punct de vedere social și cultural. În 1853, Franz Joseph s-a logodit cu verișoara sa, Elisabeta de Bavaria, cunoscută mai ales sub numele de Sisi, în actualul Muzeu al orașului Bad Ischl. Un an mai târziu, cei doi se căsătoreau la Viena. Ca dar de nuntă, cuplul a primit de la mama mirelui, arhiducesa Sophie, o vilă în Ischl – ulterior denumită Kaiservilla.
Vila imperială, unde aveam să-mi petrec cea mai mare parte a timpului, a fost primul obiectiv turistic spre care mi-am îndreptat pașii. În nici 15 minute, mergând de-a lungul Bahnhostraße și apoi pe Göetzstraße, am ajuns la vilă, traversând mai întâi pe un pod râul Ischl.
Prețuri și program
Prețul de intrare diferă în funcție de ceea ce alegeți să vizitați. Dacă optați doar pentru parc, biletul costă 5,20 €, iar dacă doriți să vedeți și interiorul vilei, trebuie să scoateți din buzunar 15,50 €. Eventual, dacă vă interesează și Casa ceaiului a prințesei Sisi, în care a fost amenajat un muzeu al fotografiei, mai adăugați 6 €. Prețurile actualizate și programul pot fi verificate pe site-ul oficial al vilei.
Reședința de vară a împăratului austriac poate fi văzută doar în cadrul unui tur cu ghid în lb. germană. Cei care nu se descurcă în această limbă primesc câteva pagini cu toate informațiile necesare în alte limbi străine, chiar și în lb. română. Turul durează cam 50 de minute, iar fotografiatul în interior este interzis.
Interiorul vilei imperiale
Până să fim preluați de ghid, am așteptat în holul de la intrarea vilei. Pereții încărcați cu trofee de vânătoare trădează pasiunea împăratul Franz Joseph pentru acest sport nobil. Nu doar în hol am întâlnit asemenea trofee, ci și în alte încăperi din vilă. În toată vila sunt expuse mii de exemplare de cerbi și capre negre, vânate în regiunile Salzburg, Steiermark și Ungaria.
Etajul 1
Însoțiți de ghid, am urcat la etajul 1 al vilei. În stânga scărilor, intrăm într-un salon cu ferestre mari, cu vedere spre grădină. Este vorba de Salonul Gri, în care aveau loc odinioară adunările Consiliului de miniștri. Pereții sunt decorați cu tablouri mari, majoritatea prezentând diferite peisaje, pictate de pictori ai secolul al 19-lea.
În dreapta scărilor, Salonul Roșu, cu vedere spre oraș, este următoarea noastră oprire. Aici aveau loc pe vremuri întruniri familiale și recepții de deputați. Și în acest salon am putut vedea foarte multe tablouri expuse, cele mai multe aparținând unor pictori din Bavaria, de unde se trăgea și împărăteasa Sisi.
Urmează o serie de anticamere (Camera de așteptare a doamnelor, Salonul de fumat al domnilor, Salonul de așteptare al miniștrilor), în care miniștri, doamne și domni din înalta societatea așteptau pentru a fi primiți în audiență de cuplul imperial.
Din punct de vedere istoric, biroul împăratului este cea mai importantă încăpere a vilei. Aici, la 28 iulie 1914 s-a scris istoria mondială în Bad Ischl. Împăratul Franz Joseph a redactat în acest birou manifestul „Către popoarele mele”, prin care a declarat război Regatului Serbiei. Declarația de război împotriva Serbiei a declanșat evenimentele care au dus ulterior la Primul Război Mondial.
Parterul
După ce aruncăm o privire și prin Dormitorul împăratului, în care, pe un simplu pat din fier, Franz Joseph își odihnea pentru câteva ore oasele, coborâm iarăși la parter. Aici mai vizităm câteva încăperi, cum ar fi Camera vânătorii, în care sunt expuse alte trofee de vânătoare, printre care se remarcă doi cerbi care s-au luptat atât de tare încât coarnele lor nu au mai putut fi despărțite, murind astfel de foame. Alături, în Salonul de fumat, se găsesc armele de vânătoare ale împăratului, precum și costumul său vânătoresc.
Ultima cameră cu care se încheie turul este o sală de oaspeți. Aici se pot vedea diferite fotografii ale împărătesei Sisi, o rochie de bal, un pian, precum și masca mortuară a împărătesei.
Grădina englezească
Imaginea despre stilul de viață al cuplului imperial poate fi completată de o plimbare pe aleile șerpuitoare care străbat parcul uriaș, amenajat sub forma unei grădini englezești. Lăsând în spate reședința imperială și fântână arteziană din marmură albă, urmărit de privirile copoilor care stau la picioarele numitului „Lauscher” (Cel care trage cu urechea), statuia primită în dar de Sisi de la regina Angliei, mi-am îndreptat pașii spre Casa ceaiului, o căsuță amplasată în centrul parcului, pe o colină, unde împărăteasa Sisi se retrăgea adesea. De pe verandă Micului castel de marmură (Marmorschlössl în germană), numit astfel datorită fațadei sale din marmură gri-roz și acoperit acum parțial de plante agățătoare, priveliștea este extraordinară.
În total, am petrecut două ore frumoase la reședința imperială și aș mai fi rămas încă pe atât, dar cum toate lucrurile frumoase au un final, am lăsat și eu în urmă lumea lui Franz Joseph și a Elisabethei și m-am pierdut printre turiștii ce se perindau pe străduțele cochetei stațiuni montane, îndreptându-mă spre centrul orașului imperial.
La plimbare prin centrul orașului Bad Ischl
Fiind înconjurat parțial de cursurile celor două râuri, Traun și Ischl, centrul orașului este la fel de frumos și încărcat de istorie. Pașii m-au purtat pe lângă clădirea teatrului de vară (Leharfilmtheater), însă nu înainte de a consulta prognoza meteo cu ajutorul pietroiului (Wetterstein) atârnat la intrarea pe străduța Kreuzplatz. Utilizarea acestei „tehnologii de ultimă oră” este foarte simplă: dacă pietroiul este uscat, atunci este senin; dacă acesta este însă ud, atunci plouă, iar dacă culoarea pietrei este albă, atunci ninge.
Kurpark si Franz-Karl-Brunnen
Mi-am continuat scurta plimbare prin Bad Ischl mergând mai departe pe Kreuzplatz și apoi pe Wirerstraße. Am ajuns astfel în parcul central (Kurpark), o oază de verdeață în care se află Kongress & Theaterhaus, gazda diferitelor evenimente culturale și sociale.
În capătul Wirerstraße, într-o mică piațetă, am dat de Franz-Karl-Brunnen, o fântână ridicată în anul 1877 cu ocazia celei de-a 50 vizite a arhiducelui Franz-Karl și a soției acestuia, Sophie. De remarcat la această fântână sunt figurile unui miner, a unui vânător și a unui pescar. Acestea indică meseriile tradiționale din Bad Ischl la acea vreme. Portretul lui Franz Karl, precum și cel al soției sale Sophie sunt sculptate într-una dintre cele trei nișe.
Muzeul orașului și vila Lehar
La câțiva pași mai încolo, râul Traun își face simțită prezența. Aici vă puteți continua relaxanta plimbare prin Bad Ischl pe Esplanada Sophiei. Vă puteți opri la Stadtmuseum Bad Ischl (Muzeul orașului) sau puteți traversa pe Elisabethbrücke, podul principal peste Traun, pentru a ajunge la Lehar-Villa. Aici, celebrul compozitor își petrecea verile în Bad Ischl. Din dorința exprimată de Lehar în testamentul său, vila este folosită astăzi ca muzeu. Intrarea la Muzeul orașului costă 5,50 €, iar la vila Lehar 5,80 €. Există și un bilet combinat pentru ambele muzee. Acesta costă 9,50€.
Mai multe informații despre prețuri și program găsiți pe site-ul oficial al muzeului.
Biserica Sf. Nicolae și Trinkhalle
La Franz-Karl-Brunnen am făcut la stânga pe Pfargasse, o străduță pietonală mărginită de clădiri istorice înalte de 3 etaje, la parterul cărora sunt fel de fel de magazine. Chiar dacă înălțimea clădirilor nu-ți oferă posibilitatea să vezi prea mult în jur, turnul bisericii catolice St. Nikolaus, cea mai veche biserică din Bad Ischl, atestată documentar încă din anul 1320, se vede înălțându-se deasupra acoperișurilor din Bad Ischl. Vis-a-vis de biserică se află vechea Trinkhalle, o clădire albă, înconjurată de coloane corintice, în care vizitatorii puteau consuma apa cu proprietăți vindecătoare.
De la Trinkhalle am pornit spre gară și parcarea în care lăsasem mașina. Era timpul să închei această plimbare prin Bad Ischl și să părăsesc orașul. În total, am petrecut în jur de 4 ore în Bad Ischl. Orașul imperial mi-a plăcut foarte mult. Nu am reușit să văd chiar orice colțișor, dar am reușit să acopăr atracțiile esențiale.
