Cu o populație de 13.000 de locuitori, Gmunden nu este un oraș mare, dar nici un sat de munte adormit. Celebru pentru ceramica sa, orașul înconjurat de munți și așezat pe țărmurile Traunsee, chiar în locul în care râul Traun iese din lac pentru a-și continua călătoria spre nord pentru a se vărsa în Dunăre, atrage numeroși vizitatori cu șarmul său, bucurându-se și de renumele de oraș balnear încă din anul 1862.
Am sosit în micuțul oraș într-o după-amiază însorită. În prealabil, mă oprisem pentru a vizita Bad Ischl și Traunkirchen. Am căutat informații despre Gmunden pe mai multe bloguri și siteuri de specialitate. Am observat că cei mai mulți turiști români ajung aici atrași în special de renumele castelului Ort. Pentru mine însă, atracția principală din Gmunden a fost Baumwipfelpfad. Este vorba de o rețea de platforme din lemn care te poartă la o înălțime de 20 de metri printre arbori până la un turn de observație cu o înălțime de 40 de metri.
Baumwipfelpfad am Grünberg
Aceste platforme suspendate au fost construite în 2018 pe Grünberg (Muntele Verde). La poalele Muntelui Verde se întinde orașul Gmunden. Pe munte se ajunge relativ ușor cu ajutorul unei telecabine moderne din care priveliștea spre oraș te lasă fără cuvinte. Iubitorii de drumeții pot urca pe Grünberg și pe jos.
Parcarea
Din păcate nu se poate ajunge cu mașina până la platforme. Eu am lăsat mașina lângă stația telecabinei, într-o parcare ieftină amenajată pe strada Im Gsperr. Tariful este de 50 cenți/30 min. sau max. 5 €/zi. Prima jumătate de oră este gratuită. La intrare primiți un jeton în loc de bilet. Aveți grijă să nu-l pierdeți! Altfel, scoateți din buzunar 20 de euro dacă vreți să mai ieșiți din parcare cu mașina. Pentru cele 3 ore în care mașina a stat aici am plătit 2,50 €. Destul de puțin, având în vedere că în celelalte parcări din Gmunden, exceptând parcarea gratuită de la Toskanapark, se percepe, în general, o taxă de 2,40 €/oră.
Prețuri și program
Pentru urcarea/coborârea cu telecabina și accesul pe platformele din lemn, cel mai avantajos a fost să cumpăr un bilet combinat. Acesta costă 28,20 €. După ora 16:00, biletul costă cu 5 € mai puțin. Dacă vă încumetați să urcați pe Grünberg pe jos, atunci intrarea la Baumwipfelpfad costă doar 12 €. Informații actuale despre prețuri și program găsiți pe site-ul oficial.
Pasarelele
Intrarea la pasarelele suspendate se află la 2-3 minute de mers de la stația telecabinei. Tot lângă telecabină vă puteți reîncărca bateriile la restaurantul Grünbergalm. Copiii se pot juca în părculețul de lângă sau se pot da cu săniuța pe șine (Sommerrodelbahn cu o lungime de 1,4 km).
După ce treci de casa de bilete, drumul se bifurcă. În dreapta este amenajată o platformă de observație spre oraș și lac. Priveliștea este de neratat. De aici ai posibilitatea să observi și zborul cu parapanta al curajoșilor ce se lasă purtați de curenții de aer pe deasupra lacului Traun.
În stânga, drumul continuă deasupra coroanelor verzi ale arborilor, într-un cadru mirific cu priveliști minunate care te fac să te oprești la fiecare pas pentru a le admira și fotografia. În total, traseul are o lungime de 1,4 km. Pe parcursul său sunt montate panouri cu informații despre fauna și flora regiunii.
Mi-a plăcut faptul că traseul este unul interactiv. Pe traseu sunt porțiuni cu diferite obstacole pe care copiii trebuie să le depășească. Am văzut copii cu niște cărticele în mâini, plimbându-se pe la diferitele panouri cu informații despre mediul înconjurător. Am aflat că aceste cărți conțineau ghicitori și tot felul de întrebări. Răspunsurile trebuiau căutate de copii pe traseu, consultând informațiile de pe panourile respective.
Turnul de observație
După o plimbare pe pasarelele suspendate am ajuns și la turnul de observație. Construcție din lemn, înaltă de aproape 40 de metri, amintește prin forma sa de un butoi. La prima vedere mi-am zis că o să-mi dau sufletul urcând până sus. Dar nu a fost așa. Turnul a fost în așa fel proiectat încât plimbarea până sus să fie plăcută. Se urcă în cerc, iar înclinația maximă de 6% permite parcurgerea lejeră a traseului. Chiar și pentru familiile cu copii mici sau bebeluși în cărucioare sau pentru persoanele cu handicap locomotor, aflate în cărucioare.
Odată ajuns sus, priveliștea te copleșește. De la acea înălțime poți cuprinde întreaga regiune, de la Traunsee până la Dachstein.
Înapoi vă puteți întoarce pe același drum sau puteți aluneca până jos, pe un tobogan. Diferența de nivel este de 28 de metri, iar toboganul are o lungime de 75 de metri. Pentru această cursă trebuie să plătiți însă 2 €, iar copiii sub 6 ani, din motive de siguranță, nu au voie să coboare pe tobogan.
Asemenea platforme suspendate cu turnuri de observație, construite de aceeași firmă și toate la fel de spectaculoase, se mai găsesc în alte 8 locuri din Europa: 4 în Germania – în Bavaria la Neuschönau, în munții Pădurea Neagră la Bad Wildbad, pe insula Rügen lângă Binz și în Saarland lângă Orscholz; unul în Slovacia lângă Ždiar; două în Cehia – lângă Janské Lázně și Lipno nad Vltavou; unul în Slovenia la Zreče.
Altstadt: o plimbare prin centrul vechi al orașului Gmunden
După ce am coborât de pe Grünberg, am luat-o încet pe lângă lac spre centrul orașului. Trecând prin zona portului, apoi pe lângă spațiile verzi amenajate pentru plajă și scăldat, am ajuns după vreo 10 minute pe podul construit peste râul Traun. Imediat după pod, pe sub două arcade din clădirea Kammerhof, fostul sediu adminstrativ al Biroului imperial al sării, care se ocupa cu supravegherea exploatării și comercializării sării și devenit astăzi sediul Muzeului orașului, se intră în zona veche a orașului.
După câțiva metri am făcut la dreapta înspre Kirchengasse. Aleea era decorată cu pești zburători, pictați în culori diferite. În capătul ei se află Biserica parohială (Pfarrkirche). Aceasta, deși are un interior micuț și simplu, uimește prin altarul realizat în 1678 și dedicat celor trei magi.
După un scurt moment de reculegere, mi-am continuat călătoria pe lângă biserică și am ajuns în Rinnholzplatz. Mica piață este înconjurată de clădiri frumos colorate, cu flori la ferestre. La umbra unui copac mare, oamenii se relaxau pe câteva bănci din jurul fântânii „Cărăușului de sare” (Salzträgerbrunnen). Aceasta este singura fântână din ceramică din Austria.
Coborând înspre lac am ajuns iarăși la strada principală, iar de aici în Rathausplatz. În piața cu deschidere spre lac se află primăria din secolul al 16-lea. Clopotele din ceramică care atârnă într-o logie din fațada primăriei dau un farmec aparte clădirii. Din păcate nu am putut să mă bucur cum ar fi trebuit de frumusețea pieței. În acel moment, piața era rezervată pentru un concert.
Esplanada din Gmunden
Pe malul lacului este amenajată și o esplanadă – prilej pentru o scurtă plimbare în acest cadru minunat creat de munții din jurul lacului, pe care rațe și lebede ciugulesc firimiturile aruncate de turiști. Băncile și cafenelele de pe esplanadă sunt o invitație la o mică pauză.
Toskanapark
Mergând pe esplanadă poți ajunge în parcul Toscana, o oază de verdeață cu acces direct la lac. În centrul parcului se află vila Toscana, fosta reședință a prințesei Maria Antonia, mare ducesă de Toscana.
Din centru până la parc mi s-a părut multișor de mers pe jos. Cel puțin asta a fost prima mea impresie când, la sosirea în Gmunden, am străbătut distanța cu mașina. Așa că am decis să mă întorc la telecabină, unde lăsasem mașina, și de aici să merg direct la castelul Ort și parcul Toscana. Lângă parc este și o parcare mare, gratuită, care era, de altfel, aproape plină când am sosit eu.
Castelul Ort: un castel în mijlocul lacului
Eeeh! Nu este chiar în mijlocul lacului, ci pe o insuliță nu prea îndepărtată de malul lacului. La castel se ajunge pe un pod din lemn. Castelul este desprins parcă dintr-o carte poștală. Nu am reușit să petrec prea mult timp aici. Din cauza unui concert, centrul era închis circulației rutiere și, ca să ajung la castel, am fost obligat să înconjor pe la nord întregul oraș. Am pierdut destul de mult timp cu această ocolire și, cum mai aveam 2 ore de condus spre casă, am părăsit castelul, cu promisiunea că mă voi reîntoarce.
Castelul este simbolul orașului și de asemenea cea mai veche construcție din Gmunden. A fost atestat documentar încă de prin anul 909. A devenit foarte cunoscut mai ales datorită serialului „Schloßthotel Orth“, care a fost filmat aici.
