Heidelberg are un farmec aparte. Aici am întâlnit o atmosferă pe care n-am mai cunoscut-o în alte orașe germane. De câte ori vizităm acest oraș avem impresia că suntem în vacanță. Heidelberg se află la 90 km sud de Frankfurt (o oră de mers cu mașina), iar fiecare vizită aici ne arată că nu trebuie să mergi la mii de km distanță pentru a vedea și experimenta ceva special. La fel ca în cântecul lui Fred Raymond, „Ich hab’ mein Herz in Heidelberg verloren”(Mi-am pierdut inima în Heidelberg), și noi ne-am îndrăgostit de minunatul oraș de pe malurile Neckar-ului. Deși Heidelberg nu este un oraș foarte mare, având în jur de 130.000 de locuitori, vă recomandăm să stați în Orașul Romantismului cel puțin două zile pentru a explora cele mai populare obiective turistice din Heidelberg. În continuare, v-am pregătit o listă cu cele mai importante atracții turistice din oraș pe care n-ar trebui să le ratați.
Heidelberger Schloss
Heidelberg este unul dintre cele mai frumoase orașe din Germania și, drept urmare, și unul dintre cele mai vizitate de către turiști. Orașul este celebru în lumea largă în special pentru ruinele palatului care a fost timp de 5 secole reședința principilor-electori din Palatinat.
Cum ajungi la palat?
- cu mașina: se poate ajunge la castel și cu mașina, dar parcarea se află la 500 m de castel, pe strada Schloss-Wolfsbrunnenweg. O oră costă aici în jur de 1,50 €.
- cu funicularul: lângă piața Kornmarkt din centrul vechi al orașului se află stația funicularului. În cazul în care veniți până aici cu mașina, aveți în apropiere două parcări: Parkhaus Kornmarkt/Schloss P12 (2 €/oră sau 17 €/zi) și Parkhaus P13 Karlsplatz. Atașez aici site-ul cu parcările din oraș cu informații actuale despre locuri disponibile și prețuri. Plimbarea dus-întors cu funicularul este inclusă în prețul biletului pentru palat (9 €). Pentru 14 € puteți urca cu funicularul până sus pe muntele Königstuhl.
- pe jos: 3 trasee sunt de recomandat în cazul în care alegeți să urcați pe jos la palat. Burgweg este traseul care pornește din piața Kornmarkt și trece prin stânga funicularului. La un moment dat, din Burgweg se desprind niște trepte. Acesta este cel de al doilea traseu, numit Kurzer Buckel, care vă invită să depășiți 303 de trepte până la palat. Ultimul traseu se numește Friesenberg, o stradă care se desprinde din Hauptstraße, principala stradă care străbate centrul vechi din Heidelberg. Traseul Friesenberg este mai puțin abrupt și pe el întâlniți mai puțin turiști decât pe mai cunoscutele Burgweg și Kurzer Buckel.
Vizitarea palatului
Faptul că astăzi palatul este mai mult o ruină se datorează distrugerilor suferite în timpul Războiului de 30 de ani și al Războiului de Succesiune al Palatinatului. Un fulger care a lovit palatul, declanșând un incendiu, a pus capăt încercărilor de reconstrucție, și cum un palat renascentist nu mai era la modă, principele-elector Carl Philipp a mutat reședința la Mannheim, oraș despre care am povestit într-un articol separat, construind un palat imens în stil baroc.
În prețul biletului sunt incluse plimbarea dus-întors cu funicularul, intrarea în palat și în curtea sa interioară, intrarea la Muzeul German de Farmacie și accesul în pivnița palatului unde puteți vedea cel mai mare butoi de vin din lume – un butoi gigant, înalt de 7 metri și cu un volum de 221.725 de litri. Accesul în grădina palatului, de unde puteți surprinde priveliști frumoase cu orașul vechi, râul Neckar și ruinele castelului, este gratuit.
Palatul din Heidelberg a fost construit în secolul al 13-lea, mai întâi ca o cetate de apărare care avea să sufere numeroase modificări în secolele următoare. Fiind reședința principilor-electori ai Palatinatului timp de cinci secole, palatul avea să fie modelat de aproape toți stăpânii săi, căci fiecare dorea să-și pună în aplicare ideile despre cum ar trebui să arate palatul. Astfel, Heidelberger Schloss se prezintă astăzi sub forma unui complex de palate construite în diferite stiluri: la vest și sud predomină stilul gotic, în timp ce în nord și est îți atrag atenția fațadele renascentiste și baroce, frumos decorate cu figuri sculptate.
Palatul Ruprecht
Palatul Ruprecht este cea mai veche construcție din acest complex de palate. A fost numită astfel după regele Ruprecht I care a domnit între anii 1400-1410. Ruinele palatului se află chiar la intrarea în curtea interioară, pe partea stângă.
Deasupra intrării în palat sunt sculptați doi îngeri gemeni având în mâini o coroană de flori, în centrul căreia se află un compas. Stema cu îngeri amintește de cei doi gemeni ai arhitectului care s-a ocupat de construcția palatului. Într-una din zile copiii au căzut de pe schelele palatului și au murit, ceea ce a dus la încetinirea lucrărilor, deoarece arhitectul petrecea mult timp la mormântul copiilor săi, împletindu-le în fiecare zi câte o coroană din flori. Într-o noapte, cei doi copii i-au apărut în vis sub formă de îngeri, iar când s-a trezit a găsit la marginea patului coroana de trandafiri pe care o depusese pe mormânt. Astfel, arhitectul și-a reluat lucrul și și-a sculptat copiii ținând în mâini coroana de trandafiri, în centrul căreia a plasat compasul, simbolul meseriei sale la care avea să și renunțe.
La parterul palatului Ruprecht se află Sala Cavalerilor (Rittersaal), o încăpere cu o boltă susținută de o singură coloană, în care regele și cavalerii săi se ospătau. Așa ceva am mai văzut la mănăstirea Eberbach despre care v-am povestit deja într-un alt articol.
Apartamentele Doamnelor
Frauenzimmerbau, numită astfel deoarece aici se găseau apartamentele doamnelor de la curte, se află tot în partea de vest a curții interioare, în continuarea palatului Ruprecht. Ruinele acestei clădiri mai păstrează astăzi doar parterul unde se află Sala Regelui (Königssaal), numită astfel în amintirea alegerii ca rege a lui Frederic al V-lea. În această sală se luau mesele zilnice și se țineau balurile. Între Frauenzimmerbau și palatul Ruprecht se află ruinele Bibliotecii construite în stil gotic în timpul domniei lui Ludovic al V-lea.
Cel mai mare butoi de vin din lume
Pivnița era direct conectată la Sala Regelui, astfel încât în timpul petrecerilor vinul era direct pompat aici prin țevi. Pivnița este una din atracțiile cele mai căutate din castel, deoarece aici se găsește cel mai mare butoi de vin din lume. Inițial, butoiul avea un volum de 130.000 de litri, dar acesta este distrus în timpul Războiului de 30 de ani și înlocuit mai întâi cu unul de 200.000 de litri, apoi, 100 de ani mai târziu, cu unul de 221.725 de litri. Am putut urca pe butoi pe o scară. Sus pe butoi se află o platformă care se pare că era folosită ca scenă de dans. De la atâta vin n-avea cum să nu te apuce cheful de dans!
Palatul englezesc
Palatul englezesc a fost construit din lipsa spațiului între pivniță și Turnul cel Gros, iar numele său amintește de prințesa Elisabeta Stuart, fiica regelui englez Iacob I, care a devenit în 1613 soția principelui-elector Frederic al V-lea. De numele prințesei engleze ne aduce aminte și Poarta Elisabetei (Elisabethentor) care a fost ridicată într-o singură noapte, fiind cadoul lui Frederic al V-lea pentru soția sa, cu ocazia împlinirii vârstei de 20 de ani.
Palatul Frederic
Palatul Frederic îți sare în ochi imediat ce pășești în curtea interioară. Palatul care poarta numele principelui-elector Frederic al IV-lea a fost construit între anii 1601-1607 și atrage imediat privirile cu fațada superba decorata cu statui care îi reprezintă pe predecesorii lui Frederic. În timp ce la parter a fost amenajată o capelă, etajele superioare erau locuite de familia principelui-elector, iar la mansardă se aflau camerele servitorilor. Printr-un pasaj se ajunge în spatele palatului Frederic, la Großer Altan , o terasa de unde puteți surprinde o priveliște panoramica cu orașul vechi străbătut de râul Neckar.
Pe terasa Großer Altan am întâlnit una din curiozitățile castelului: Saltul Cavalerului (Rittersprung). Este vorba de amprenta lăsată de un picior pe podeaua terasei. Legenda spune că un cavaler prins în flagrant cu o doamnă de la curte a sărit pe fereastră, iar din cauza greutății armurii, urma piciorului i-ar fi rămas imprimantă în podea. Altă versiune a legendei amintește de un incendiu din care cavalerul nostru s-a salvat sărind pe fereastră. Dacă ajungeți la castel, încercați să vedeți dacă piciorul vi se potrivește în respectiva urmă. Se spune că în cazul unei potriviri veți avea o viață fericită.
Palatul Otto-Henric și clădirea Salonului de sticlă
Palatul Otto-Henric, numit astfel după Otto-Henric, devenit principe-elector al Palatinatului în anul 1556, este una dintre cele mai frumoase clădiri din complexul de palate. Palatul se numără printre primele clădiri renascentiste din Germania, fațada sa fiind împodobită cu sculpturi ce fac referire la Vechiul Testament și la lumea zeilor antici. La interior, pe lângă numeroasele camere de locuit, palatul mai avea o sală de audiențe și o sală de festivități, numită Sala Împăratului (Kaisersaal) după ce împăratul Maximilian al II-lea a vizitat Heidelberg-ul. Astăzi, acestea sunt folosite pentru expoziții, în palatul Otto-Henric putând fi vizitat Muzeul German de Farmacie.
Clădirea Salonului de Sticlă unește cu arcadele sale caracteristice Renașterii italiene Palatul Otto-Henric de Palatul Frederic și a fost construită de principele-elector Frederic al II-lea care a condus Palatinatul în perioada 1544-1556. Clădirea și-a primit numele de la sala de festivități de la etajul superior, care era decorată pe vremuri cu oglinzi venețiene.
Palatul Ludovic
Palatul Ludovic a fost construit în 1524 de principele-elector Ludovic al V-lea. Din acesta s-a mai păstrat doar o parte, deoarece aripa sa stângă a fost demolată pentru a face loc Palatului Otto-Henric. Lângă palatul său, Ludovic al V-lea a mai ridicat o clădire, așa numita Ökonomiebau, în care se regăseau atelierul de croitorie, camere de depozitare și bucătăria castelului.
Grădina palatului
O vizită la Palatul Heidelberg trebuie să includă neapărat și o plimbare prin grădinile romantice ale castelului. Priveliștile cu valea Neckarului de la diferitele terase ale castelului sunt uluitoare. Grădina castelului este accesibilă gratuit și merită vizitată în orice perioadă a anului.
Piața Kornmarkt
Deși nu este piața principală a orașului, Kornmarkt este unul dintre cele mai îndrăgite obiective turistice din Heidelberg, asta datorită faptului că piața se află chiar la poalele castelului, oferind o priveliște minunată asupra ruinelor acestuia. Idilica piață este încadrată de Primărie, Palatul Graimberg și Palatul Principelui Carol, iar în centrul său se află o frumoasă statuie a Fecioarei Maria, numită și Madonna din Kornmarkt, amplasată aici de principele-elector Karl Philipp în anul 1718 ca un simbol al Contrareformei, după ce Heidelberg devenise în mare parte un oraș protestant.
Heiliggeistkirche (Biserica Sf. Duh)
Biserica Sf. Duh se află la câțiva pași de piața Kornmarkt și este cea mai mare și mai importantă biserică din Heidelberg. Biserica gotică a fost construită în perioada 1398-1515 și a servit ca loc de înmormântare pentru principii-electorii ai Palatinatului. În timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului mormintele acestora au fost devastate și jefuite, iar astăzi în biserică mai este înmormântat doar principele Ruprecht al III-la, ales rege al germanilor sub numele de Ruprecht I.
În Biserica Sf. Duh au fost puse bazele Bibliotecii Palatine, una dintre cele mai importante biblioteci ale Renașterii în care se găseau numeroase manuscrise medievale. În timpul Războiului de 30 de ani Heidelberg este cucerit de trupele catolice, iar cărțile din Biblioteca Palatină sunt aduse la Vatican de Papa Grigorie al XV-lea ca pradă de război. Din cele peste 5000 de cărți și 3524 de manuscrise doar 885 vor mai fi restituite Heidelberg-ului, restul fiind păstrate în Biblioteca Vaticanului.
Războaiele religioase care au zguduit Palatinatul au făcut ca biserica să fie revendicată atât de catolici, cât și de protestanți. Ba chiar din 1706 până în 1936 biserica a fost împărțită printr-un zid despărțitor între cele două confesiuni, astfel naosul era catolic, iar corul protestant. Din 1936 biserica aparține doar confesiunii protestante.
Contra unei mici donații, cine dorește poate urca cele 208 trepte ale turnului până la o platformă de observație, de unde se poate admira centrul vechi de la înălțimea de 38 de metri.
Lângă Biserica Sf. Duh am dat de Haus zum Ritter, o veche casă din secolul al 16-lea cu o frumoasă fațadă renascentistă, care funcționează astăzi ca hotel. Lângă ea se vede Meder’sches Haus, o altă clădire rezidențială din secolul al 18-lea.
Altstadt (Orașul Vechi)
În afară de Kornmarkt și Biserica Sf. Duh mai sunt multe alte atracții de descoperit în centrul vechi al orașului. Casele în stil baroc, străzile înguste și piețele idilice creează o atmosferă unică care atrage anual milioane de turiști. Printre cele mai importante piețe din oraș se numără Marktplatz și Karlsplatz. Marktplatz, dominată de Biserica Sf. Duh, este una dintre cele mai vechi piețe ale orașului (pe vremuri aici se țineau procesele publice sau se ardeau pe rug vrăjitoarele și ereticii). În Karlsplatz se află Palatul Boisserée.
Universitätsplatz și Vechea Universitate (în Heidelberg a fost înființată în 1386 prima universitate din Germania) sunt alte obiective turistice importante din centrul vechi al Heidelberg-ului. Clădirea barocă cu două etaje și turnuleț cu ceas a Vechii Universității nu este chiar atât de veche, fiind construită între anii 1712-1728. Interesant de văzut aici sunt Vechea Aulă cu decorațiuni din lemn și Studentenkarzer, o închisoare folosită pentru studenții care tulburau liniștea publică, amețiți de licorile lui Bachus.
În partea de sud a Pieței Universității se află Neue Universität, în curtea căreia Turnul Vrăjitoarelor (Hexenturm), singurul turn medieval care s-a mai păstrat din vechile fortificații ale orașului, ne amintește de prigoana la care erau supuse persoanele acuzate de vrăjitorie. La câțiva pași de Universitatea Nouă întâlnim Biblioteca Universitară, iar vizavi de aceasta Biserica Sf. Petru (Peterskirche). Datând din secolul al 12-lea, aceasta este considerată cea mai veche biserică din Heidelberg.
La vest de Piața Universității se ridică Biserica iezuită (Jesuitenkirche), o biserică barocă întemeiată în 1712 de iezuiții chemați în Heidelberg de principele-elector Philipp Wilhelm. Construcția bisericii a durat foarte mult, deoarece principele Philipp Wilhelm moare la scurt timp, iar fratele său, principele Carl Philipp se ceartă cu Consiliul Bisericii și mută reședința la Mannheim. Abia după anul 1749, în timpul principelui Carl Theodor, lucrările la biserică sunt reluate.
Alte Brücke (Podul Vechi)
Printre cele mai populare obiective turistice din Heidelberg se numără și Podul Vechi. Acesta a fost construit în 1786 la inițiativa principelui Carl Theodor, după ce doi ani mai devreme deja al 8-lea pod de lemn fusese luat de ape. De data asta podul avea să fie din piatră, o alegere inspirată, deoarece podul stă de atunci încă în picioare. Brückentor, fosta poartă medievală a podului, a supraviețuit tuturor inundaților, iar după construirea podului din piatră a fost folosită ca închisoare.
Unul din cele mai îndrăgite foto-motive de pe Podul Vechi este Brückenaffe, o maimuță din bronz care ține în mâna dreaptă o oglindă. Maimuță stă la capătul podului încă din secolul al 15-lea. Maimuța din acele timpuri își atingea cu mâna dreaptă fundul, arătând trecătorilor „salutul Palatinatului”. Fundul său este îndreptat spre Mainz, iar salutul maimuței era dedicat în special principilor-episcopi de Mainz, amintindu-le acestora că în Heidelberg principele-elector al Palatinatului era la putere. Maimuța de astăzi nu-și mai atinge fundul cu mâna dreaptă, ci arată „mâna cu coarne”, simbol folosit ca protecție contra deochiului.
Se spune că oricine atinge mâna dreaptă a maimuței se va întoarce în Heidelberg. Cine atinge oglinda se va bucura de bunăstare, iar „lustruitul” șoriceilor de lângă maimuță înseamnă că o să vă bucurați de mulți copii.
Philosophenweg (Drumul Filozofilor)
Dacă vreți să vă bucurați de natură și, în același timp, de o priveliște minunată asupra Heidelberg-ului vă recomandăm o plimbare pe Drumul Filozofilor. Din cartierul Neuenheim, de pe cealaltă parte a Neckarului, Drumul Filozofilor se întinde 2 km de-a lungul râului până în capătul estic al orașului.
Drumul Filozofilor își datorează numele studenților care foloseau drumul pentru întâlnirile și plimbările lor romantice. Pe vremuri, cuvintele student și filozof erau sinonime, deoarece fiecare student, înainte de a-și începe studiile propriu-zise, trebuia să studieze mai întâi filozofia.
Clima din această zonă este și ea mai specială. Aici temperaturile sunt mai mari cu 1,5 ℃ decât în oraș, ceea ce face ca plantele să prospere. De-a lungul drumului întâlnim pini, chiparoși, lămâi, cireși și chiar și palmieri.
Pe Drumul Filozofilor puteți ajunge de la Podul Vechi urmând Drumul Șerpilor (Schlangenweg), un traseu șerpuitor de vreo 500 m care urcă pe malul nordic al Neckarului. Acest traseu este unul destul de abrupt, așa că, dacă sunteți cu cărucioare de copii ca noi sau în vârstă, cel mai bine porniți spre Calea Filozofilor din cartierul Neuenheim. Puteți lăsa mașina în parcarea subterană P16 Nordbrückenkopf, iar de aici, urmând Bergstraße, ajungeți în doar câteva minute la Drumul Filozofilor.
Königstuhl
Dacă vreți să vedeți Heidelberg-ul și de mai sus, atunci trebuie să urcați pe Königstuhl (Tronul Regelui), un munte de vreo 500 m, pe care puteți ajunge cu funicularul (un bilet dus-întors costă 14 €) sau urcând pe jos 1600 de trepte pe așa numita Himmelsleiter (Scara Cerului). Alternativ, mai puteți folosi și autobuzul 39 care pleacă din Bismarckplatz sau cu mașina pe care o puteți lăsa gratis max. 2 ore în parcarea de la Märchenparadies, un parc de distracții pentru copii mici.
Buna seara!
Si noi suntem indragostiti iremediabil de Heidelberg si revenim de cate ori avem ocazia.
As sugera sa adaugati pe lista si Tingstätte, un fel de amfiteatru in aer liber, este superb!!
Cu drag,
Familia Erhan
Mulțumim pentru recomandare, Cristina. La următoarea vizită în Heidelberg o să trecem și pe acolo.